O idee trecuta in mod indiferent prin mintea noastra, fara sa trezeasca o pozitie a individualitatii, e pierduta pentru noi. In schimb, o alta care ne excita atentia si interesul, din care adoptam ce ne convine, devine proprietatea noastra…O idee nu-ti poate produce adevarata caldura in suflet decat daca ai suferit pentru ea. Cheltuiala morala pe care ai facut-o ca sa o pastrezi iti arata ca o meriti.
Este gresit a afirma ca un om de oarecare merit trebuie sa-si socoteasca sortii vietii si ai mortii. Nu, singurul lucru pe care trebuie sa-l aiba in vedere atunci cand actioneaza, este daca ceea ce face este drept sau nu, daca se poarta ca un barbat sau ca un las.
Noi nu vrem ca ceilalti sa ne insele; nu gasim drept ca ei sa vrea sa fie stimati de noi mai mult decat merita. Nu este drept sa-i inselam nici noi si nici ca ei sa ne stimeze mai mult decat meritam.
Supremul merit al fiintei ganditoare e acela de a putea actiona la maximum asupra imprejurarilor, nepermitandu-le decat un minim de actiune asupra ei.
Daca ar fi sa ne gandim la tot norocul pe care l-am avut fara sa-l meritam, n-am indrazni sa ne mai plangem de nenoroc.