Copilul este aidoma albinei care adună nectarul pentru a face miere. Copilul preface totul în miere.
Privirea ta e trandafir în floare…
Și fruntea, crin, și zâmbetele, miere…
Și trupul, val, și mersul, adiere…
Și glasul, cântec de privighetoare!
Tu ești a vieții mele sărbătoare
Și-a bietului meu suflet reînviere-
Căci mă renaști cu alba mângâiere
Din grațiile tale-ncântătoare.
Dar de-aș atinge scumpa ta ființă
Cu cea mai mică umbră de dorință,
Aș profana iubirea mea curată,
Căci mi-aș mușca pe-a tale buze, visul
Și-n sărutarea mea necumpătată
Ca-ntâiul om, mi-aș pierde paradisul…
(Mi-aș pierde paradisul)
Marile inimi sunt ca stupii prea mari pe care mierea nu-i poate umple si care devin cuibul de vipere.
(Capodopere)
© CCC
Ca sa traiesti in pace,
nimic lumii sa nu-i ceri.
Binele te-nvata a-l face
ca albina mierea ei.