Este un viciu comun oamenilor sa li se para mai frumoase lucrurile dificile, si cei mai multi considera ca nu stiu nimic cand descopera cauza clara si simpla a unui lucru, in timp ce admira unele teorii sublime si profunde ale filosofilor, desi acestea se sprijina, asa cum se intampla de cele mai multe ori, pe fundamente care n-au fost niciodata suficient cercetate de cineva; nebuni desigur, care prefera luminii, intunericul.
Omul sa stie de unde vine, unde se duce, ce e binele, ce e raul, ce sa urmareasca, de ce sa se fereasca, care este criteriul dupa care va deosebi ce-i de dorit de ce-i de respins, cum se foloseste nebunia patimilor, cum se infraneaza chinurile spaimelor.
Oamenii sunt atat de obligatoriu nebuni, incat a nu fi nebun inseamna a fi nebun de un alt fel de nebunie.
Mania nestapanita duce la nebunie.
Immodica ira gignit insaniam.
(Seneca Philosophus, Epistulae)
Mania este o nebunie de scurta durata; stapaneste-ti mania, caci, daca nu este tinuta in frau, ea iti porunceste.
Ira furor brevis est; animum rege, qui nisi paret, Imperat.
(Horatius, Epistulae)