Nu exista o dreptate in sine, ci numai intelegerile reciproce, de la caz la caz, in care partile se angajeaza sa nu-si faca rau unele altora. Nedreptatea nu este un rau in sine, ci porneste numai din teama si banuiala ca ar putea sa indure asprimea ispasirii si a pedepsei. Nu este cu putinta ca cel care a facut pe ascuns o nedreptate, impotriva pactului stabilit intre oameni, sa ramana nepedepsit. In comunitate, dreptatea este aceeasi pentru toti; deoarece tot ce promoveaza intelegerea reciproca este folositor.
Numarul motivelor care ii imping pe oameni sa treaca la sentimentul natural de mila este mult mai mic decat numarul motivelor care, datorita firestei dorinte de fericire, ii imping sa calce un drept pe care nu-l gasesc in inimile lor, ci in conventiile sociale.
Pentru multi oameni, averea n-a insemnat sfarsitul necazurilor, ci doar schimbarea lor.
Multis parasse divitias, non finis miseriarum fuit, sed mutatio.
(Seneca Philosophus, Epistulae)
Oamenilor nu le pasa cum si de unde ai strans avere, ci doar cata avere ai.
Non quare et unde, quid habeas, tantum homines rogant.
Oamenii cu cat au mai multa avere, cu atat doresc mai mult.
Homines, quo plura habent, eo cupiunt ampliora.
(Iustinus, Apologia)
Nu te poti astepta la nimic bun de la tinerii care isi marturisesc greselile, se caiesc, apoi o iau de la capat. Oamenii de caracter nu-si marturisesc greselile decat lor insisi si se pedepsesc tot singuri.