Republica Cehă, Finlanda, Japonia… Fiecare țară are tradițiile ei în timpul sărbătorilor de Anul Nou. Iată și câteva obiceiuri romantice.
Sărbătorile de sfârșit de an sunt sinonime cu reunirea familiei, schimburile de cadouri și tradițiile ancestrale. Dacă sărutul sub vâsc în noaptea de Revelion este binecunoscut, trebuie știut că există tot atâtea tradiții câte naționalități sunt în întreaga lume. Și dacă unele dintre ele ni se par ciudate, sunt totuși vechi de mii de ani și bine înrădăcinate.
Republica Cehă
Aruncarea unui pantof este o tradiție foarte amuzantă. În perioada sărbătorilor, femeile cehe singure își încearcă norocul în căsătorie pentru anul care urmează, aruncând un pantof peste umăr. Dacă partea din față a pantofului este îndreptată către ușa de la intrare, atunci se va căsători în anul următor.
Suedia
Această tradiție, care este legată de Bobotează, vine din Suedia. De Crăciun, familiile suedeze așază pe masă o budincă de orez tradițională în care se ascunde o migdală. Cine o va găsi se va căsători în decurs de un an. Cei singuri trebuie doar să o găsească!
Austria
Pe 4 decembrie, de Sfânta Barbara, într-un pahar cu apă se pune o creangă de cireș. Dacă creanga înflorește înainte de Crăciun, atunci norocul va surâde și ar trebui să aibă loc o nuntă. Un adevărat test al răbdării.
Japonia
În Japonia, ziua de Crăciun este dedicată îndrăgostiților asemenea zilei de Sf. Valentin. Cei care sunt într-o relație se întâlnesc pentru o zi de cumpărături, urmată de o cină la restaurant. Seara, își rezervă o cameră la hotel pentru a se întâlni. Un Crăciun romantic, petrecut după bunul plac.
Grecia
Familiile din nord-estul Greciei fac un foc de tabără mare. Băieții ard o creangă de cedru, în timp ce fetele ard o creangă de cireș. Tradiția spune că ramura care arde cel mai repede este un semn al norocului și, prin urmare, prezice o căsătorie apropiată.
Finlanda
În Finlanda, sezonul sărbătorilor este sinonim cu superstiția. Tradiția spune că odată ce familia s-a reunit, se adună în jurul unei găleți cu apă rece, în care se toarnă staniu (cositor) topit. Formele care sunt create se folosesc pentru a prezice viitorul. Iar pentru cei care sunt în căutarea dragostei, formele rotunde – care amintesc de inele – sunt așteptate cu nerăbdare…
© CCC
Fiecare dintre noi avem undeva, departe, sau poate mai aproape, undeva unde este străin zgomotul oraşului şi îmbulzeala străzilor pavate, avem o casă. Un colţişor unde plecăm cu bucurie şi un pic de nostalgie. E casa de la ţară, proprie sau poate cea părintească, casa ce se află în satul unde ne-am petrecut copilăria şi pe dealurile verzi unde au rămas atâtea amintiri plăcute şi nopţi nedormite.
Cuvântul ţară are mai multe sensuri, aşa numim noi satul, ţara cea adevărată. Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze pe toţi e că dispar tradiţiile sfinte ale poporului nostru, care erau atât de bine păstrate, în fond, de ce mi-ar păsa atât de mult de tradiţii şi de sate? Pentru că acestea păstrează memoria istorică a neamului nostru, ceea ce este mai important decât acea istorie scrisă în cărţi şi modificată conform cursului şi cerinţelor vremurilor, ne uităm istoria, iar un popor fără memorie istorică… Veșnicia s-a născut la sat, oare ce va fi când va dispărea?
(Despre Tradiții și Obiceiuri Românești)
Este o lege a omenirii ca noile interese, ideile fecunde, progresul, sa invinga pana la urma traditiile invechite, obiceiurile ignorante si preocuparile conservatoare.
Obisnuinta face adeseori ca aceleasi lucruri sa ne placa ori sa nu ne placa, din care pricina se intampla uneori ca datinile, obiceiurile si moravurile care erau pretuite pe vremuri sa devina vrednice de dispret si, dimpotriva, cele dispretuite sa devina pretuite…; obisnuinta este in stare mai mult decat judecata sa statorniceasca lucrurile noi in mijlocul nostru si sa le alunge pe cele vechi, a caror perfectiune il amageste adeseori pe cel ce-o cauta in ele.
Un conducator al unei mari miscari sociale nu este decat oglinda in care se reflecta, in dimensiuni colosale, credintele, necesitatile, preocuparile si obiceiurile unei natiuni intr-o epoca data a istoriei.
Conditiile de viata formeaza caracterele, caci caracterul nu e altceva decat totalul sentimentelor obisnuite care se nasc din starea noastra zilnica. Ocupatiile si obiceiurile noastre sunt un fel de temperatura morala care ne intareste si ne inalta sufletul sau il slabeste, si-l face sa se tarasca.
Totul vine dinafara, in dispozitia, in obiceiurile si in manierele majoritatii oamenilor…nevoile vietii, situatia in care se gaseste si legea necesitatii forteaza firea omului si-i aduce mari schimbari.
Trainicia unei prietenii consta in asemanarea obiceiurilor.
Vinculum amicitiae: morum similitudo.
(Plinius Junior, Epistulae)