Omul care, prin vorbe, gesturi, fapte marunte, isi descarca necontenit sentimentele, in masura in care apar, e tot asa de impropriu pentru actiune sistematica, grea si lunga, ca si pentru tractiune intensa o locomotiva care si-ar pierde necontenit vaporii, pufnind prin toate deschizaturile.
Cum pretindem de la vointa, din care izvorasc faptele, un caracter, asa pretindem si de la inteligenta, din care izvorasc gandurile, un caracter. Uneori, intalnim spirite foarte inteligente, dar fara caracter intelectual.
Cand trecem de la un sentiment la altul, o facem de obicei fara sa stim de ce, manati de cele mai usoare pricini; sufletul e schimbator si de zece ori pe zi acelasi om se dezminte si nu se mai recunoaste. Gresim cand ne inchipuim ca un erou e intotdeauna eroic, iar un poltron, intotdeauna las. Insusirile si defectele noastre nu sunt stari sufletesti continue, ci foarte frecvente; iar caracterul nostru e ceea ce suntem cea mai mare parte din vreme.
Caracterul este izvorul vietii din care izvorasc actiunile viitoare.
Caracterul este o forta a naturii, lipsa caracterului, chiar mai mult.
(Platonov)
© CCC
Nu-mi pasa ce cred ceilalti despre ceea ce fac, dar imi pasa foarte mult de ceea ce cred eu despre ceea ce fac. Asta inseamna caracter.
Un barbat e cu adevarat tare numai atunci cand isi marturiseste slabiciunea.
(Pielea de sagri)
Sa asculti si sa meditezi, cu putin sa te multumesti;
sa nu-ti iei ochii niciodata de la tinta;
sa-ti pastrezi curata mana si mintea, lucrurile omenesti sa le experimentezi atat cat e nevoie, ca sa nu-ti mai faci griji;
sa nu fii niciodata sclav, pace sa nu faci cu cei josnici;
sfantul adevar sa nu-l tradezi niciodata, nicicand sa nu spui vorbe care sa aprobe viciul si sa batjocoreasca virtutea.
Nu exista amanunt de prisos cand vrei sa zugravesti caracterul unor oameni.
Marea problema a spiritului uman, orice drum ar lua, e pretutindeni cunoasterea legilor si cauzelor; nu e multumit cat timp n-a descoperit in noianul de evenimente razlete, fortele permanente si generatoare care provoaca si reinnoiesc invalmaseala schimbatoare din jurul lui. Vrea sa atinga cele doua sau trei pasiuni eterne ce stapanesc omul, cele cateva facultati primordiale care compun rasa, cele cateva circumstante generale care modeleaza societatea si secolul.
Exista oameni care infrunta durerea si o accepta: caractere tari, pe care tocmai greutatea poverii ii face sa-si simta puterea, pe cand cei cu caractere slabe si fara vointa se lasa prada durerii, cum te lasi prada unei boli: ca o boala, durerea ii cuprinde, patrunde pana in adancul fiintei lor si devine una cu ei.
Oamenii trebuie sa-si armonizeze reciproc caracterele, daca vor sa-si indeplineasca menirea in societatea din care fac parte.
Nu e adevarat ca suferinta innobileaza caracterul; cateodata fericirea poate avea o astfel de consecinta; in general, suferinta il face pe om meschin si razbunator.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.