Citate despre Caracter

Întotdeauna am considerat că independenţa caracterului este singurul bun care nu poate fi luat unui om. (1877) © CCC

Nu putem purta pica severitatii, atunci cand ea e indreptatita de un caracter ales, de moravuri curate si cand e chibzuit impletita cu bunatatea.

Adevarata fire nu se dezvaluie in purtarea obisnuita a oamenilor, ei au actele acelea neprevazute, in aparenta greu de explicat, uneori scandaloase, care le scapa si prin care se tradeaza autenticul.

Totul vine dinafara, in dispozitia, in obiceiurile si in manierele majoritatii oamenilor…nevoile vietii, situatia in care se gaseste si legea necesitatii forteaza firea omului si-i aduce mari schimbari.

Ce este caracterul, decat determinarea creata de un incident, ce este un incident, decat ilustrarea caracterului?

Cum pretindem de la vointa, din care izvorasc faptele, un caracter, asa pretindem si de la inteligenta, din care izvorasc gandurile, un caracter. Uneori, intalnim spirite foarte inteligente, dar fara caracter intelectual.

Nu de inteligenţe duce lipsă România, ci de caractere!

Un caracter e firesc atunci cand se afla in acord cu sine insusi.

Caracterul omului e destinul sau.

Fereste-te de jumatatile de masura.

…Nu da gandirii tale grai si nici smintitelor dorinte infaptuire; nu fi trufas, dar nici nu te injosi. Prieteni incercati de ti-ai ales, cu legaturi de otel de suflet sa ti-i prinzi. De certuri fugi cat poti, dar cand te bati, dusmanul sa-si dea seama cine esti… Bani cu-mprumut nu da, nici nu lua, caci pierzi si banii si prietenia. Si mai ales, nu te minti pe tine, si-asa cum vine noaptea dupa zi, nu vei putea nici tu minti pe nimeni.

Caracterul este ordinea morala privita prin prisma firii personale… oamenii de caracter sunt constiinta societatii careia ii apartin.

Schele si nimic altceva: principiile sunt schelele cu ajutorul carora se cladeste un caracter. Cand caracterul e format, schelele se pot darama. De altfel, ati remarcat, desigur, ca numai adolescentii fac caz de “principii”.

Nu-mi pasa ce cred ceilalti despre ceea ce fac, dar imi pasa foarte mult de ceea ce cred eu despre ceea ce fac. Asta inseamna caracter.

Ferește-te cât poți să spui tot ce știi. (Fragmente)

Cand trecem de la un sentiment la altul, o facem de obicei fara sa stim de ce, manati de cele mai usoare pricini; sufletul e schimbator si de zece ori pe zi acelasi om se dezminte si nu se mai recunoaste. Gresim cand ne inchipuim ca un erou e intotdeauna eroic, iar un poltron, intotdeauna las. Insusirile si defectele noastre nu sunt stari sufletesti continue, ci foarte frecvente; iar caracterul nostru e ceea ce suntem cea mai mare parte din vreme.

Ce suntem, ce este caracterul nostru, daca nu condensarea istoriei pe care am trait-o, de la nastere pana acum.

Nimeni dintre aceia pe care bogatia si onorurile îi asaza pe o treapta mai inalta, nu e mare. Atunci de ce pare mare? Pentru ca il masori impreuna cu piedestalul sau. Aceasta-i eroarea de care suferim, aceasta ne insala, ca nu apreciem pe nimeni dupa ceea ce este, ci îi adaugam cele ce-l impodobesc.

Exista oameni care infrunta durerea si o accepta: caractere tari, pe care tocmai greutatea poverii ii face sa-si simta puterea, pe cand cei cu caractere slabe si fara vointa se lasa prada durerii, cum te lasi prada unei boli: ca o boala, durerea ii cuprinde, patrunde pana in adancul fiintei lor si devine una cu ei.