Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc
Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viață
Și toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.
Ca niște lungi ecouri unite-n depărtare
Într-un acord în care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.
Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niște câmpii,
Iar altele bogate, trufașe, prihănite,
Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite,
Ca moscul, ambra, smirna, tămâia, care cântă
Tot ce vrăjește mintea și simțurile-ncântă.
(Corespunderi)
(Traducere de Al. Philippide)
Mijlocul de a fi original: sinceritate absoluta.
Sunt clipe in viata in care timpul si spatiul sunt mai profunde si sentimentul existentei imens marit.
Nu cunosc sentiment mai tulburator ca admiratia. Prin greutatea de a ti-o exprima intr-un mod demn, se aseamana cu iubirea.
Nu putem purta pica severitatii, atunci cand ea e indreptatita de un caracter ales, de moravuri curate si cand e chibzuit impletita cu bunatatea.
Nu poti omori timpul fara a insulta eternitatea.
Nu poti uita ca timpul trece decat intrebuintandu-l.
Poetul este ca printul norilor. Aripile sale gigantice il impiedica sa mearga.
(Albatrosul)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.