Omul profita mai mult de pe urma greselilor pe care le face din proprie initiativa, decat de pe urma faptelor juste pe care le face numai la sfatul altora.
Un om nu se poate resemna cu propria sa discontinuitate… el nu poate permite nici timpului, nici fiintei sale, nici contului pe care il are la banca sa-i dicteze o filozofie a vietii, ci are nevoie sa-si creeze el insusi un cadru moral care sa-i asigure continuitatea sa ca personalitate.
Fiecare este numai atat cat stie, si doar inteleptul poate totul. Un om fara cunostinte – o lume in intuneric.
Personalitatea este binele suprem…Fiecare om are particularitatile lui, uneori curiozitatile, ciudateniile lui. Dar pentru a deveni o personalitate, trebuie sa ne cultivam calitatile, nu particularitatile…, omul cel mai neinsemnat poate fi complet cand se misca inauntrul hotarelor capacitatilor si ale aptitudinilor sale.
Omul este, conform naturii lui, inclinat spre anumite lucruri, unele dintre ele chiar foarte marunte, dar aceste lucruri, oricat de marunte ar fi, inseamna pentru el viata, ori tot ce poate fi mai bun in viata.
Cred ca nu exista om care sa vrea sa-si schimbe cu adevarat si in intregime esenta, cu indiferent care alt om. Ne-ar placea sa avem trasaturile, prestanta, cultura, averea altuia. Dar nu radacinile, nu fiinta interioara, nu lucrul acela care e eul, un eu pe care il preferam, totusi, chiar daca il uram.
Un om care este atat de drept si de generos, incat recunoaste valoarea altuia, chiar in detrimentul sau, vadeste atata demnitate, incat se poate socoti superior oricui.
Evita ambitia./…/Cum poate omul […] sa spere in reusita prin ambitie?
(Henric al VIII-lea)