Progresul este caracteristic omului. Viata speciei umane, in general, se cheama progres. Pasirea laolalta a oamenilor se numeste progres.
Fiecare epoca isi are problemele ei, si prin rezolvarea lor omenirea face un pas inainte… Fiecare epoca isi inchipuie ca lupta ei este cea mai importanta dintre toate. Aceasta este credinta propriu-zisa a epocii, pentru care ea traieste si moare.
Mai presus de toata suferinta cu care omenirea plateste fiecare pas inainte, nu exista oare un tel necunoscut si indepartat, ceva superior, bun, drept, definitiv, catre care mergem fara sa stim si care ne umple inima de nevoia indarjita de a trai si de a spera?
Daca ii chemati pe oameni sa porneasca inainte, trebuie neaparat sa le aratati si calea pe care sa mearga. Daca, fara a arata calea, aruncati acest cuvant in acelasi timp unui calugar si unui revolutionar, trebuie sa recunoasteti ca ei vor merge pe cai cu totul diferite.
Libertatea si progresul constitute nu numai telul artei, dar si al intregii vieti.
Multi oameni au atacat religia, fiindca le parea ridicola; multe persoane au privit-o cu indiferenta, fiindca nu au simtit adevaratele ei inconveniente; ca cetatean, eu o atac pentru ca mi se pare daunatoare fericirii statului, inamica progreselor spiritului uman, opusa moralei sanatoase.
Oamenii cu adevarat progresisti sunt cei care au ca punct de plecare un respect profund pentru trecut.
Un pesimist cu adevarat e conservator ori chiar retrograd. El neaga progresul si posibilitatea lui. Dar un democrat care se entuziasmeaza de libertate, de egalitate si de fraternitate, are cu siguranta adanci rezerve de optimist.