Experienta invata popoarele ca geniul, lumina si cunostintele sunt adevaratele puteri ale prosperitatii, ale virtutilor lor.
Dezvoltarea intelectuala, sporind puterea de reprezentare, face pe oameni mai capabili de simpatie si, prin urmare, mai putin egoisti, mai putin rai – daca nu chiar mai buni.
Desigur, ca suferind, se pot invata multe lucruri. Partea proasta este ca dupa ce am suferit am pierdut puterea de-a ne putea folosi de cele invatate.
Daca obiceiul are putere, cum sa nu aiba si ratiunea?
Mos valet, ratio non valebit?
(Cicero, Tusculanae Disputationes)
E o prostie sa fii suparat pe cineva care are putere mai mare decat tine.
Stultitia est ei te esse tristem, cuius potestas plus potest.
(Plautus, Casina)
Exista numai doua virtuti. O, de-ar fi de-a pururi unite: bunatatea mereu puternica, puterea mereu buna.
Bogatia, gloria si puterea sunt fum! Neant! Bogatul gaseste pe unul si mai bogat decat sine, gloria oricui poate fi intunecata de o glorie mai mare a altuia, cel puternic e invins de altul si mai puternic… doar dragostea ne face egali cu zeii.