Toate actiunile intregii noastre vieti sunt dictate de parerea normala despre bine si rau; aceasta conduce ratiunea in a face sau a nu face un lucru.
Pe cat este de neomenos sa-i faci rau unui om bun, tot pe atata este de primejdios sa-i faci bine unui om rau.
Malo benefacere tantundem est periculum, quantum bono malefacere.
(Plautus, Poenulus)
Oamenii se corecteaza uneori mai bine cand vad raul decat cand vad binele; si este bine sa ne obisnuim a profita de rau, mai ales ca il gasim atat de des: binele, din contra, este foarte rar.
Niciodata nu savarsim atat de deplin si cu atata avant raul ca atunci cand il infaptuim intemeindu-ne pe constiinta.
Toti cei care fac intr-un fel oarecare rau altora, sunt vinovati nu numai de raul savarsit, dar si de pervertirea pe care o trezesc in sufletele celor nedreptatiti de ei.