Nu putem avea o lume în care toată lumea este o victimă. “Sunt aşa pentru că tatăl meu m-a făcut aşa. Sunt aşa pentru că soţul meu m-a făcut aşa”. Da, într-adevăr, suntem modelaţi de traume care ni se întâmplă. Dar atunci trebuie să preiei comanda, trebuie să preiei controlul, eşti responsabil.
© CCC
Întotdeauna am crezut că destinul și-ar putea asuma o parte din responsabilitate. Că este o chestiune de noroc. Că nu alegi unde ajungi în lume, nici soarta ta. Viața e o loterie.
(Acrobații)
© CCC
Suntem responsabili pentru ceea ce suntem şi avem puterea să ne facem pe noi înşine orice vrem să fim.
© CCC
Adevarul nu e nici ironic, nici experimental. Marile carti ale lumii sunt carti intunecate si grave, care folosesc inclusiv ironia si experimentul in sensul acestei seriozitati esentiale, acestei responsabilitati in lipsa careia esti un simplu literator.
Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obisnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.
Moare câte puțin cine evită pasiunea, cine preferă
negrul pe alb și punctele pe “i” în locul unui vârtej de emoții,
acele emoții care învată ochii să strălucească,
oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este
nefericit în lucrul sau;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață
să nu asculte sfaturile “responsabile”.
Moare câte puțin cine nu călătorește;
cine nu citește;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuși.
Moare câte puțin cine-și distruge dragostea;
cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângandu-și de milă
Și detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.
Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că “a fi viu”
cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o traim…
Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica.
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să dorești să fii fericit, doreste-ți în fiecare zi…
(Cine moare?)
O filosofie nu este mai bine exprimata in cuvinte, ci prin alegerile facute de om. Pe termen lung, ne formam pe noi insine si ne formam viata. Procesul se continua pana la moartea noastra. Iar alegerile pe care le facem sunt, in cele din urma, responsabilitatea noastra.
A avea ego înseamnă să crezi în forța ta, dar și să fii deschisă la opiniile altor persoane. Inseamnă să fii deschisă, nu închisă. Da, egoul meu este uriaș și totodată foarte mic în anumite arii ale vieții. Ego-ul meu este responsabil pentru ceea ce fac, fie că este bine sau rău.
Libertatea inseamna raspundere, de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea.
Celor care nu-si schimba niciodata parerea, le revine responsabilitatea speciala de a judeca corect de prima data.
(Mandrie si prejudecata)
© CCC