Viata solitara nu exclude cultul prieteniei… daca ar fi sa aleg intre una si alta, as parasi singuratatea, spre a-mi pastra prietenul.
Munca ii e prielnica omului. Il scoate din propria-i viata, ii intoarce privirile de la sine, il impiedica sa-l cerceteze pe acel altul care-i el si care-i face ingrozitoare singuratatea. E un leac al eticii si al esteticii. Munca mai are nepretuitul dar de a ne mangaia desertaciunea, de a amagi neputinta si de a ne insufla speranta intr-o intamplare fericita. Ne inchipuim ca prin ea ne inraurim soarta. Pentru ca nu pricepem legaturile firesti, care ne inlantuie propria sfortare de mecanica universala, ni se pare ca sfortarea aceasta e indreptata spre al nostru folos, impotriva restului. Munca ne da iluzia vointei, a fortei si a independentei. Ne indumnezeieste in ochii proprii. Face din noi, sub propria-ne privire, eroi, genii, demoni, demiurgi, zei, Dumnezeu.
In luptele mici ale vietii se fac multe fapte mari. Exista fapte de vitejie darza, nestiuta de nimeni, care se apara cu inversunare, in ascuns, impotriva navalei fatale a necesitatilor, biruinta nobila si tainica, pe care nici un ochi n-o vede, nici un renume nu o rasplateste, pe care nici o fanfara nu o saluta. Viata, nenorocirea, singuratatea, saracia, nepasarea sunt campuri de bataie care isi au eroii lor, eroi obscuri, uneori mai mari decat eroii vestiti.
Durerea o poti incerca in singuratate, insa bucuria, pentru a o cunoaste intr-o masura deplina, trebuie sa o imparti cu altcineva.