Stiintele au doua extremitati care se ating. Prima este pura ignoranta in care se afla toti oamenii la nastere; cealalta, este aceea la care ajung mintile cele mai luminate, care, dupa ce au parcurs tot ceea ce oamenii pot sti, isi dau seama ca nu stiu nimic si se gasesc iar in starea de nestiinta initiala. Dar aceasta este o ignoranta savanta, care-si da seama de ea. Cei ce au iesit din ignoranta naturala si n-au putut ajunge la cealalta au oarecare spoiala din aceasta stiinta suficienta si fac pe invatatii. Acestia tulbura lumea si judeca lucrurile mai rau decat ceilalti. Poporul si invatatii alcatuiesc adevarata lume; ceilalti o dispretuiesc si sunt dispretuiti la randul lor.
Intre adevarata stiinta si intre viata practica nu poate fi niciodata antagonism, ci trebuie sa fie, din contra, o continua inlesnire reciproca.
Studiaza intai stiinta si continua apoi cu practica nascuta din aceasta stiinta.
Toate curentele sociale generoase pornesc de la stiinta, literatura, arta, invatatura.
Nu putem sa nu recunoastem ca natura omeneasca contine multe imperfectiuni, daca n-ar fi decat violenta si rautatea. Progresul final va veni cu cunoasterea ampla a adevarului, care se va efectua concomitent cu progresele ratiunii. Ignoranta e baza tuturor nenorocirilor.
Nu poti sa dispretuiesti stiinta fara sa dispretuiesti ratiunea; nu poti dispretui ratiunea fara a dispretui pe om.
Un om de știință, în laboratorul său, nu este doar un tehnician: el este, de asemenea, un copil care se confruntă cu fenomene naturale care-l impresioneaza ca și cum acestea ar fi povesti.
© CCC