Politica imi apare ca o coordonare a stiintelor existente, din care va trebui sa izvorasca o stiinta noua: stiinta pacii.
Omul de cultura este copilul durerii. Tot ce are mai frumos in el s-a nascut cu durere, din durere. La radacina fiecareia din ideile sale se gasesteo rana.
Fie ca si-a consacrat viata stiintei, fie artei, si una si alta ii amintesc de rana care a insemnat inceputul rodniciei.
Nu, ştiinţa nu este o iluzie, dar ar fi o iluzie să credem că am putea găsi altundeva ceea ce ea nu poate să ne dea.
(Viitorul unei iluzii)
Daca omul ar fi cu totul lipsit de capacitatea de a visa, daca el n-ar putea din cand in cand sa o ia inainte si sa contemple in inchipuirea sa imaginea inchegata si desavarsita a operei care abia incepe sa se infiripe sub mainile sale, atunci nu-mi pot inchipui deloc ce mobil l-ar putea determina sa intreprinda si sa duca la capat lucruri vaste si istovitoare pe taramul artei, al stiintei, al vietii practice. Discordanta dintre vis si realitate nu pricinuieste nici un rau daca persoana care viseaza crede serios in visul sau, daca scrutand atent viata, compara constatarile cu inchipuirile sale si in general lucreaza constiincios la realizarea visului sau. Cand intre vis si viata exista un oarecare punct de contact, atunci totul e in ordine
Legile omenesti. Nu este nimic drept sau nedrept, care, schimbandu-si climatul, sa nu-si schimbe si calitatea. Trei grade de ridicare de la pol rastoarna intreaga stiinta a dreptului. Un meridian hotaraste adevarul; In putini ani de stapanire, legile fundamentale se schimba. Dreptul isi are epocile sale. Hazlie este si justitia aceasta pe care o margineste un rau sau un munte. Adevar dincoace de Pirinei, eroare dincolo. Furtul, incestul, omorul copiilor si al parintilor, totul si-a avut locul sau printre actiunile virtuoase.
Datoram civilizatiei nu numai stiinta, arta, dreptul, dar pot afirma ca tot sub influenta ei s-a nascut si s-a dezvoltat simtul frumosului si al poeziei.
Cresterea intelectuala si morala nu este mai putin necesara decat bunastarea materiala. A sti, este o nevoie vitala, a gandi este o necesitate, adevarul este hrana, ca si painea. O minte nehranita cu stiinta si cu intelepciune, slabeste. Sa ne fie mila de spiritele infometate, cum ne e de trupurile nehranite. Daca exista ceva mai sfasietor decat un trup care se prapadeste din lipsa de paine, e un suflet care se stinge din lipsa de lumina.
Omul nu este numai o inteligenta, care isi explica natura prin stiinta, el este in acelasi timp o constiinta. Avand ratiune, omul cauta adevarul; avand constiinta, el cauta binele. Acest bine el se simte obligat a-l realiza si fata de dansul, ceea ce se cheama morala individuala, si fata de celelalte fiinte cu ratiune si cu constiinta care seamana cu dansul – morala sociala.
Ceea ce nu a putut face stiinta, adesea a rezolvat timpul.
Quod ratio non quit, saepe sanavit mora.
(Seneca Philosophus, Agamemnon)