De ani de zile, timpul părea liniar, în ciuda obstacolelor, șocurilor, devierilor. Până în ziua în care o cădere mai profundă va spulbera cele mai mici repere.
(Judecata lui Léa)
© CCC
Există două tipuri de oameni: cu unii, îți pierzi timpul, cu ceilalți, pierzi noțiunea timpului.
Am patruzeci şi şapte de ani. Până acum un an m-am străduit, ca şi voi, să-mi întunec într-adins vederea cu scolastica asta a voastră şi să nu-mi dau seama de viaţa adevărată — şi credeam că fac bine. Acum însă dac-aţi şti! Nu dorm nopţi de-a rândul de ciudă şi de mânie, gândind ce prosteşte mi-am pierdut timpul, când aş fi putut avea tot ce nu-mi mai îngăduie acum bătrâneţea să am!
(Unchiul Vanea)
Când ai douăzeci de ani, e mai bine să fii crescut de oameni inteligenți și creativi. Câştigi atât de mult timp.
© CCC
Grăbeşte-te să trăieşti. Grăbeşte-te să iubeşti, pentru că nu ştii niciodată cât timp îţi mai rămâne în clepsidră. Întotdeauna credem că avem timp, dar nu este adevărat. Într-o zi ne dăm seama că am trecut de punctul fără întoarcere, dar atunci e prea târziu.
© CCC
Timpul este ceva care mă interesează foarte mult – trecutul și prezentul și modul în care trecutul apare pe măsură ce oamenii se schimbă.
© CCC
Ceea ce vulgul numește de obicei timp pierdut este, adesea, timp câștigat.
© CCC
Dacă lumea a pornit de la o singură cuantă, noțiunile de spațiu și timp nu mai au nici un sens la început; [cele două noțiuni] capătă sens numai atunci când cuanta originală s-a divizat într-un număr suficient de mare de cuante.