Sunt prea multe cărți pe care nu le-am citit, prea multe locuri pe care nu le-am văzut, prea multe amintiri pe care nu le-am păstrat suficient de mult timp.
© CCC
Când tu îmi ești preaiubitul, iubirea mea este mereu fierbinte, inima mea, mereu dulce, viața, mereu tânără, timpul, mereu sărbătoare.
Atâtea vorbe fără rost
Spun eu mereu, Iisuse,
Tu, oare câte-asculți cu drag
Din toate cele spuse?
Atâtea fapte fără rost
Fac vrute și nevrute,
Dar câte Ție-Ți folosesc
Și câte-Ți sunt plăcute?
Câți pași alerg, cât timp îmi pierd,
Din zilele-mi senine,
Cu ce folos, cu ce folos,
Iisuse pentru Tine?
Iisus iubit, te rog să-mi dai
O inimă-nțeleaptă
Să-Ți folosesc cu orice grai,
Cu orice gând și faptă.
Câți pași alerg, cât timp lucrez,
Din zilele-mi senine,
Să-i fac așa, să poți avea,
Iisus, folos de mine.
Timpul înseamnă schimbare; măsurăm trecerea lui prin cât de mult se modifică lucrurile.
© CCC
Șocul viitorului este stresul zdrobitor și dezorientarea pe care le inducem indivizilor, supunându-i la prea multe schimbări într-un timp prea scurt.
© CCC
Dumnezeu, în afara timpului, ar fi atotputernic, dar nu ne-ar mai putea ajuta, deoarece acțiunile noastre sunt localizate în timp. Dacă Dumnezeu transcende timpul, El știe deja viitorul. De ce ar trebui să-și facă griji cu privire la progresul luptei oamenilor împotriva răului dacă știe deja totul dinainte?
Pentru mine, fiecare călătorie în România este și o călătorie într-un alt timp, în care nu am știut niciodată ce evenimente din viața mea au fost coincidențe și care au fost puse în scenă. Acesta este motivul pentru care, în fiecare declarație publică pe care am făcut-o, am cerut accesul la dosarele secrete păstrate despre mine și care, sub diverse pretexte, mi-au fost invariabil interzise.
© CCC
…Pentru mine, timpul n-a curs, nu l-am simţit. Viaţa mea a fost atît de activă şi atît de plină, încît un an în plus sau în minus nu s-a făcut simţit cu efecte fizice, intelectuale sau de interes duhovnicesc evidente. Poate am evoluat din punct de vedere spiritual fără să-mi dau seama, dar propriu-zis n-am simţit curgerea timpului. Pentru mine, aceşti 84 de ani au fost un fel de dar ceresc pentru ca eu să înţeleg mai multe lucruri pe care tinereţea, poate, nu le înţelege, iar maturitatea le ignoră, vrut sau nevrut. Am avut şansa să ajung pînă aici şi să privesc cu bucurie, dar şi cu tristeţe. Vîrsta asta lungă mi-a fost de folos pentru comprehensiunea unei deveniri. Ne aflăm într-un moment de gravă înţelegere a sensului vieţii. Fiecare nu priveşte la cel de alături, nu îl interesează decît lucrurile materiale, iar restul este uitat. Fiecare an care mi se dădea îl socoteam ca un dar în plus de la Dumnezeu. Socoteam în tinereţe că am să trăiesc cam 60 de ani, n-am să ajung pînă la 70. Am avut întotdeauna obsesia morţii iminente. Cu fiecare an care trecea, încercam să adaug ceva la mine, la persoana interioară, căci persoana exterioară nu mă interesa. Cînd eram în viaţa publică, fiecare an însemna încă o posibilitate de a răspîndi cultura, de a forma cultura, de a răspîndi ceva din traseul fiinţei mele. […] Bătrîneţea nu este o povară. Acum, pentru mine nu există moarte, există «trecere dincolo»…