Românul eminescian poate fi numit şi „Sitzfleisch”, adică păstrează ceva din temeinicia şederii, e contemplativ, spiritual, mai mult sau mai puţin visător, în timp ce românul caragialian e mai puţin încărcat cu o latură spirituală. Caragialienii sunt situaţi pe o scenă unde, în loc să reţină că trebuie să fii înţelept ca şarpele şi blând ca porumbelul, de cele mai multe ori, se declară „blânzi” ca şerpii şi „înţelepţi” ca porumbeii...
Nimeni nu ajunge la intelepciune din intamplare.
Un om inteligent are o minte activă. Un om înțelept are și o inimă în lucrare. În fine, un sfânt are și un trup pe potrivă.
Înţelept e acela care merge în pas cu vremea sa, în pas cu societatea; iar cine tinde să meargă înapoi... e un nebun.
Folosinta, nu posesiunea, ne face fericiti.
Adevărata înțelepciune constă în a nu părea înțelept.
(Prometeu înlănțuit)
Din intelepciune provin trei lucruri: gandire justa, vorbire fara greseala si actiune dreapta.
Înţelepciunea populară este mai preţioasă decât aurul.
In viata oamenilor se intampla ca la jocul de zaruri: daca n-ai aruncat numarul care-ti trebuie, foloseste-te cu chibzuinta de cel iesit.
Cel care dimineața a învățat preceptele înțelepciunii, seara poate muri împăcat.
(Conversații)
Cuvantul apartine pe jumatate ascultatorului si pe jumatate, vorbitorului.
© CCC
Nu fiti mai cuminti decat trebuie, dar fiti cuminti cum trebuie.
Primul semn al coruptiei moravurilor este izgonirea adevarului.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.