Senectutea, sau mai bine zis sporul de ani, nu-i fara delicii, unii oameni bogati in ani capata o liniste leonina, teribila si dulce totodata, care face sa palpite inima tinerilor. Ca stejarul cel gros arzand, unii varstnici raspandesc dogoare, incalzesc fruntile juvenile si le exalta spre ideile si faptele generoase. Iar flacara le da lor insile un joc de umbre rembrandtiene, care ii fac expresivi si plini de sensuri.
Stralucita e acea tinerete la care ai ajuns prin maturitate.
Chiar si in sufletul inteleptului ramane, atunci cand rana este inchisa, o cicatrice.
Nobletea fara merit personal e sterila.
Omul intreg isi calauzeste viata prin reprezentari anticipate, prin ceea ce numim “cauze finale” sau, mai comun, idealuri.
Un om adevarat face binele fara a se gandi la urmari.
Durerea-ti simulata, compatimiri isi strange.
Durerea-adevarata chiar fara martori plange.
Natura e inferioara omului, prapastia de viata zoologica si vegetala n-atinge niciodata tensiunea vietii umane. Este un om numai cine traieste ca om, numai printre oameni.
Durerea adanca tace si se ascunde.
Arta are o functie sociala bine definita, ea este o scoala a moralei pentru cetateni.
Nu-i om care sa nu-si exagereze durerea.
Bucuriile premature ne impiedica sa ne realizam.
Nu uri femeia pe care ai iubit-o ieri... De altfel, cine uraste nu s-a vindecat de dragoste.
A gandi inseamna a suplini experienta cu idei.
Scopul ultim pentru care merita a fi dorite toate lucrurile (fie ca avem in vedere binele nostru propriu sau acel al altora) este o existenta lipsita, cat e cu putinta, de durere si bogata, cat se poate mai mult, in bucurii.
Ca să fii plin de toate bucuriile şi durerile lumii, urmează pilda vioarei: goleşte-te de tot ce eşti tu, scobeşte-ţi tot miezul egoismului, aşa ca înăuntru să circule, ca un aer, sufletul universal.
(Gânduri albe)
Cu cat este mai mare capacitatea ta de a iubi, cu atat este mai mare capacitatea ta de a resimți durerea.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.