Omul care, prin vorbe, gesturi, fapte marunte, isi descarca necontenit sentimentele, in masura in care apar, e tot asa de impropriu pentru actiune sistematica, grea si lunga, ca si pentru tractiune intensa o locomotiva care si-ar pierde necontenit vaporii, pufnind prin toate deschizaturile.
Exista in noi doua parti: una pe care o primim de la lume, cealalta pe care o aducem pe lume; una dobandita, cealalta innascuta; una se datoreste imprejurarilor, cealalta naturii.
Oamenii trebuie sa-si armonizeze reciproc caracterele, daca vor sa-si indeplineasca menirea in societatea din care fac parte.
Caracterul fara intelepciune poate mult, dar inteligenta fara caracter nu valoreaza nimic.
Trebuie sa deosebim la om caracterul pe care il are, caracterul pe care ar vrea sa-l aiba, caracterul ce i se atribuie, caracterul ce ar vrea el sa i se atribuie.
Caracterul este ordinea morala privita prin prisma firii personale… oamenii de caracter sunt constiinta societatii careia ii apartin.
Ce este caracterul, decat determinarea creata de un incident, ce este un incident, decat ilustrarea caracterului?
Exista unii oameni care spun ca nu-i intereseaza infatisarea, sexul, fizicul cuiva, ca singurul lucru care ii preocupa este caracterul intelectual… Exista unele afirmatii pe care nimeni nu le ia in serios, oricat de des ar fi repetate.
Formați caractere, iată ce ne lipsește.
(Din discursul la inaugurarea Fundației Universitare din București)
O fapta-n sine nu dovedeste nimic. Gramada faptelor, in schimb, totalitatea, greutatea lor alcatuiesc valoarea unei fiinte umane.
Conditiile de viata formeaza caracterele, caci caracterul nu e altceva decat totalul sentimentelor obisnuite care se nasc din starea noastra zilnica. Ocupatiile si obiceiurile noastre sunt un fel de temperatura morala care ne intareste si ne inalta sufletul sau il slabeste, si-l face sa se tarasca.
Exista oameni care infrunta durerea si o accepta: caractere tari, pe care tocmai greutatea poverii ii face sa-si simta puterea, pe cand cei cu caractere slabe si fara vointa se lasa prada durerii, cum te lasi prada unei boli: ca o boala, durerea ii cuprinde, patrunde pana in adancul fiintei lor si devine una cu ei.
Cine-i atat de tare incat nimic sa nu-l poata seduce?
Fereste-te de jumatatile de masura.
…Nu da gandirii tale grai si nici smintitelor dorinte infaptuire; nu fi trufas, dar nici nu te injosi. Prieteni incercati de ti-ai ales, cu legaturi de otel de suflet sa ti-i prinzi. De certuri fugi cat poti, dar cand te bati, dusmanul sa-si dea seama cine esti… Bani cu-mprumut nu da, nici nu lua, caci pierzi si banii si prietenia. Si mai ales, nu te minti pe tine, si-asa cum vine noaptea dupa zi, nu vei putea nici tu minti pe nimeni.
E lucru mare ca un om sa fie mereu acelasi.
Ce e lumea si ce forta o mana?...aceasta forta e pasiunea si interesul.
Caracterul omului e destinul sau.
Totul vine dinafara, in dispozitia, in obiceiurile si in manierele majoritatii oamenilor…nevoile vietii, situatia in care se gaseste si legea necesitatii forteaza firea omului si-i aduce mari schimbari.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.