Citate despre Constiinta

Originea constiintei: oare constiinta nu a aparut ca o autoconfesiune a unui defect pe care ne e rusine sau frica sa-l declaram social? Se stie ca societatea inseamna represiune si constrangere la respectarea anumitor valori. Dar oamenii au pacate: abateri de la morala, insuficiente fiziologice, decaderi intime, momente abjecte de umilinta, de oroare. Toate emotiile tind la expansiune. Dar aceste vicii sau insuficiente nu pot fi spuse nici celui mai bun prieten. Cu cine sa vorbim de ele, fiindca nu suntem siguri de comprehensiunea completa, indiscutabila, a nimanui. Exista un singur prieten, care tolereaza totul, care intelege si ne justifica. Acela suntem noi insine. A inceput atunci discutia cu acel excelent prieten care suntem pentru noi. Lui ii putem face orice confesiune: putem fi siguri ca nu va spune nimanui nimic, ca nu va trada secretul. Constiinta e autoconfidentă.

Cred numai in constiinta mea, singura in drept sa-mi arate daca am gresit sau nu.

Tot ce am citit, tot ce am gandit, toate paradoxurile mele fortate, ura impotriva conventionalismului, dispretul meu pentru banal nu ma impiedica sa ma induiosez in prima zi de primavara, sa caut violete pe langa gardurile de maracini, printre gunoaie si hartii putrezite, sa joc “bile” cu baietii, sa ma uit la soparle, la fluturi cu aripi galbene.

Poti sa fii un cerebral rautacios; nu trebuie sa fii bun decat in fapt.

Mai intai iubesti natura. Abia mult mai tarziu ajungi la om.

La rasaritul soarelui pare ca se trezeste constiinta Universului.

Primele noastre impresii sunt singurele care nu se sterg. Restul nu-i decat o repetitie, un rezultat al obisnuintei.

Exista o dreptate, dar n-o vedem intotdeauna. Ea exista undeva, discreta, surazatoare, alaturi si putin in spatele nedreptatii care face mare galagie.

Daca am putea, nu zic sa oprim in loc, dar sa prelungim minutele de emotie pe care ni le da muzica, am fi mai mult decat oameni…a iubi muzica inseamna a-ti asigura un sfert din fericire.

Aminteşte-ţi cine eşti şi nu lua nimic de la nimeni. (Pe aripile vântului)

A scrie este un fel de a vorbi fara sa fii intrerupt. (Jurnal)

Geniul e poate fata de talent ceea ce e instinctul fata de ratiune.

Batranetea vine brusc, ca zapada intr-o dimineata; cand te trezesti, bagi de seama ca totul e alb.

Omul nu este numai o inteligenta, care isi explica natura prin stiinta, el este in acelasi timp o constiinta. Avand ratiune, omul cauta adevarul; avand constiinta, el cauta binele. Acest bine el se simte obligat a-l realiza si fata de dansul, ceea ce se cheama morala individuala, si fata de celelalte fiinte cu ratiune si cu constiinta care seamana cu dansul - morala sociala.

Cat trebuie sa se amuze Dumnezeu care vede totul! (Jurnal) © CCC

Incerc sa traiesc cu ochii mai intai mirati, apoi clarvazatori.

Nu exista pentru om decat o singura nenorocire adevarata, nenorocirea de a se gasi vinovat si de a avea ceva sa-si reproseze.

Toti oamenii mari au fost la inceput ignorati.

Ca Dumnezeu e de neinteles, e oare cea mai puternica dovada ca exista?