Dacă ați putea să înviați un om, pe cine ați alege? Într-o seară a anului 1940, la un conac situat la vreo 50 de kilometri de Paris, într-o conversație linistită, câteva femei și câțiva bărbați se amuză să răspundă la această întrebare. Maria își dorește nespus de mult să învie Mozart. Nu ezită nici o clipă să-l aleagă. Poate pentru că e razboi și e nevoie de ceva care să fie dincolo de războaie. Poate fiindca Maria, femeie căsătorită, cu un copil vitreg bolnav, nu mai așteaptă nimic de la viață, iar Mozart a fost dintotdeauna pentru ea ceva care ține loc de fericire. Sau poate ca să se bucure timp de o noapte, auzindu-l cum cântă la pian. Mozart e o dorință, una frumoasă. Peste câteva zile, un bărbat necunoscut soseșe la conac. Vine de departe și mâinile lui sunt fine.
(Învierea lui Mozart)
Nu cel ce are putin, ci cel ce ravneste la multe e sarac.
Omul are multe trebuinte. El nu iubeste decat pe cei ce pot sa i le satisfaca pe toate.
Cu cât o minte este mai puternică și originală, cu atât se va înclina către religia singurătății.
N-am vazut nici un muritor care sa nu aiba mai multe dorinte decat nevoi adevarate si mai multe nevoi decat satisfactii.
Valoram ceva prin aspiratia noastra…Un suflet se masoara prin dorinta sa, dupa cum judecam catedralele, de la departare, dupa inaltimea clopotnitelor lor.
Dorinta vesnic neimpacata scade,
cand a gonit spre o tinta cu prea departe raza.
Nu da prea tare pinteni,
caci fuga inceteaza.
Dorinta stie sa gaseasca si mijloacele care o duc la indeplinire.
Lucrurile cele mai dorite nu se implinesc sau, daca se implinesc, nu mai e nici la vremea, nici in imprejurarile in care ne-ar fi facut o nespusa placere.
Iubirea este ca soarele dupa ploaie, iar dorinta este ca furtuna dupa soare.
(Venus si Adonis)
© CCC
Odată ce dorințele ne sunt satisfăcute, nu mai contează promisiunile și greșelile noastre.
© CCC
Cine e sarac in dorinte e bogat in multumiri.
Nu dorim ceva fiindca il socotim bun, ci dimpotriva, numim bun ceea ce dorim.
Unii oameni nu sunt in stare sa conceapa binele, decat atunci cand pacatuiesc contra lui.
Un om nu se poate resemna cu propria sa discontinuitate… el nu poate permite nici timpului, nici fiintei sale, nici contului pe care il are la banca sa-i dicteze o filozofie a vietii, ci are nevoie sa-si creeze el insusi un cadru moral care sa-i asigure continuitatea sa ca personalitate.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.