Citate despre Aparenta

Oamenii care par a fi duri sunt, de fapt, mult mai sensibili decât cei care sunt lăudaţi pentru sensibilitatea lor ostentativă. Ei devin duri pentru că sensibilitatea lor, fiind adevărată, îi face să sufere. (Jurnal intim) © CCC

În lume, numai vârstele omului se schimbă, restul se fardează.

Sunt multe lucruri care, privite de la distanta, par groaznice, de nesuferit, nemaivazute, dar cand te apropii de ele se dovedesc omenesti, de suportat, obisnuite. De aceea, niciodata sa nu lasi binele de teama raului.

Sunt slabi doar cei crutati de suferinta.

O, ranguri [nobiliare]! De cate ori ii speriati pe prosti cu fastul si cu gatelile voastre, si-i duceti de nas pe intelepti cu false aparente! (Masura pentru masura)

Sa pretuiesti exact atat cat pari; sa nu cauti a parea mai mult decat pretuiesti. Sunt oameni care cauta sa arate altfel decat sunt si ajung sa nu mai stie cine sunt cu adevarat.

Orice om, de nu-i mai mult ca om, nu poate fi vreodata multumit decat doar cand nu va mai fi nimic.

O femeie ar trece prin foc si apa pentru o astfel de inima de aur. (Nevestele vesele din Windsor)

Iubesc putin cei ce-si divulga iubirea lor altora. (Doi domni din Verona)

Iertarea este o actiune mult mai nobila si mai rara decat razbunarea. © CCC

Nu poti ascunde o stare neobisnuita decat purtandu-te ca de obicei.

Ne ruinam deseori pentru a pretinde ca suntem bogati. On se ruine souvent pour soutenir qu'on est riche.

In vartejul pasiunii trebuie pastrata masura care sa-i mai domoleasca putin salbaticia.

Nu e de-ajuns sa vorbesti, trebuie sa vorbesti corect. (Visul unei nopti de vara) © CCC

Valoarea omului nu consta in ceea ce pare, ci in ceea ce este el.

Cel temut e mai putin ferice decat cei de care se teme.

Prietenii sunt una la durere.

Inima fără griji trăiește mult timp. © CCC

Iubirea nu vede cu ochii, ci cu mintea. De aceea inaripatul Cupidon este reprezentat orb. In mintea lui, iubirea nu gusta judecata. Aripi, nu ratiune, stau pe emblema grabei sale zapacite.

Nici un om nu poate purta multă vreme două feţe, una pentru el însuşi şi una pentru mulţime, fără a ajunge în cele din urmă să nu mai poată deosebi care din ele e cea adevărată. (Litera stacojie)