Argumentum ad iudicium.
Argumentul (judecății) bazat pe o hotărâre judecătorească.
Argumentum ad judicium (în latină: argumentare ce apelează la judecată).
Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 22) pentru utilizarea, aprobată de el, a "dovezilor scoase din oricare dintre fundamentele cunoaşterii sau ale probabilităţii".
Este pus în contrast cu “argumentum ad hominem”, “argumentum ad ignorantiam” şi “argumentum ad verecundiam”, pe care Locke le respingea.
Ad unum omnes
Toti ca unul
A minima
Cel putin
Apel “a minima” in limbajul juridic, apel pe care Parchetul il formuleaza atunci cand considera pedeapsa insuficienta.
A posteriori
In urma experientei; antonimul lui “a priori”
Anni currentis (A.c.)
Anul curent (in curs)
Ad ostentationem.
A spune/face ceva in mod ostentativ (de ochii lumii).
Ab orem ad aureum
De la gura la ureche, discret.
Ad ornamentum. Ad ostentationem.
A face ceva de forma. (Pentru ochii lumii)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.