Chiar şi diferiţi, sîntem degetele aceleiaşi palme ce ţine planeta într‑un echilibru perfect, cosmic şi spiritual.
Nu ne dovedim niciodată inteligenţa detestînd‑o pe‑a altora.
Eşti sclavul aceleiaşi cărţi şi umbra unui munte de om înălţat la ceruri…
Dragostea este unicul perpetuum mobile.
Clepsidrele sînt goale şi deşerturile sînt pline.
Dragostea nu are nevoie de cuvinte, însă cuvintele au întotdeauna nevoie de dragoste.
Am renuntat la marginitul Eu, nemarginindu-ma-n tine.
Cînd crezi c‑ai ajuns pe piscul cuvintelor… priveşte sus către stele.
Între pămînt şi cer destinul nostru, curcubeu.
Dragostea este un pod de flori între inimi.
Curcubeul este brîul lui Dumnezeu ce strînge suflete între lumină şi întuneric.
Amintirile miros a iarbă cosită.
Iubirea este măsurată cu precizie de liniştea absenţei.
Istoria poeziei nu trebuie căutată în biblioteci, ci în arhivele sufletului.
Te voi iubi în fiecare minut cîte o zi, pînă cînd toţi anii se vor umple de preistorii.
Ah, dacă cei care vorbesc prea mult ar descoperi uzura cuvintelor!
Cel care îşi face casă în mijlocul cuvintelor va avea întotdeauna pereţi de trainice vise.
Niciodată nu avem timp să ne scriem opera de o viaţă într-o singură viaţă. Rămîne întotdeauna o pagină, arma albă cu care ne ucide întunericul.
Există cuvîntul în faţa căruia oamenii mor. Dar ce cuvînt e acela şi cît îşi doresc unii oameni să-l ştie?
Cu cît cobori mai adînc în inima omului, cu atît ţi se astîmpără setea de cuvinte.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.