Citate de Jakob Wassermann

Amorul propriu se strecoara chiar si in inimile care slujesc drept templu celor mai inalte virtuti.

Cand stii putin dintr-un lucru, ramai numai la ceea ce stii sigur; daca nu te vor socoti superior, te vor socoti insa serios.

Nimanui nu-i place sa se supuna, toti vrem sa poruncim.

Ii iertam adesea pe cei care ne plictisesc, dar nu-i iertam niciodata pe cei plictisiti de noi.

Aţi observat ce vanitate mare au oamenii mici?

Omul poseda un drept primar in inima lui, un drept innascut. Fiecare om are dreptul la justitie, asa cum are dreptul la aer. Daca acesta ii e rapit, sufletul se sufoca.

In neputinta, omul isi descopera adevarata forta.

E foarte greu sa apleci urechea la toate glasurile si sa raspunzi tuturor cerintelor si, in afara de asta, s-o scoti la capat cu amaraciunile propriei existente.

Cand un om se daruieste si, in taina, isi exclude sufletul de la aceasta daruire, admitand insa sa primeasca sufletul celuilalt, ca si cum acesta ar fi un schimb loial, atunci el comite o crima, poate cea mai grava care poate fi comisa.

Orgoliul nu e decat o varietate a egoismului.

Binele si raul nu se decid in relatiile oamenilor intre ei, ci exclusiv in raporturile omului cu el insusi

Ce este rabdarea? Sa uiti ca vrei, asta-i rabdarea.

Omul crede cu o uimitoare usurinta tot ce-i maguleste amorul propriu.

In viata fiecarui om exista un moment in care poate alege intre doua tendinte diametral opuse ale naturii sa­le…Sa nu crezi niciodata cand ti se spune ca in anumite imprejurari un om n-ar fi putut altfel de cum a actionat, sa nu crezi fiindca nu-i adevarat. Intrebarea este numai cat de departe trebuie sa mergi inapoi pentru a gasi punctul unde liberul sau arbitru era inca in­tact.

Laudele sa le meriti, dar sa renunti la ele. (Aventurile lui Telemac)

Oamenii vorbesc in asa fel, incat nu marturisesc de bunavoie decat niste defecte mici, si pe acelea care presupun in persoanele lor talente frumoase sau mari calitati.

Nimeni nu este atat de desavarsit, incat sa nu aiba nevoie, uneori, de altul; cine nu vrea sa asculte pe nimeni e un prost fara vindecare.

Exista oameni care vor cu orice pret sa aiba trecere, si, oriunde s-ar afla, sa se tina seama de ei. Acolo unde nu pot face pe profetii, fac pe mucalitii.

A vorbi pe ocolite si a micsora calitatile pe care le ai mi se pare ca e o forma a vanitatii ascunsa sub o modestie aparenta, o indemanare menita sa faca sa se creada mai mult bine decat spunem noi.

E o aberatie groaznica sa-ti inchipui ca poti fi infailibil.