Adevăr pe o parte a Pirineilor, eroare pe cealalta parte. (Cugetari)
Blaise Pascal
„Ceea ce este adevarat pe o parte a Pirineilor, nu este adevarat pe partea cealalta.
sau
“Ceea ce este adevăr de o parte a Pirineilor, este minciună de partea cealaltă”
Pascal abordeaza aici caracterul relativ, convențional, al justitiei umane. Legile difera de la un stat la altul. Justiția umana nu este universala, spre deosebire de justitia divină.
De asemenea, ceea ce este un adevăr pentru un popor, pentru o persoană, poate fi o greșeală pentru altele. Ceea ce este valabil pentru unul nu este neaparat valabil si pentru altul.
Pascal a dorit să spună că percepția anumitor adevăruri este dependentă de mai mulți factori: localizare geografica, cultura, mentalitate, epoca... Cu alte cuvinte, ceea ce este un adevăr pentru cineva, la un moment dat sau intr-un anumit loc, nu este, probabil, pentru o altă persoană, dintr-o altă eră sau dintr-o alta regiune.
Inaintea lui Pascal, Montaigne a formulat ceva similar: “Ceea ce este adevar pe partea pe care acesti munti o marginesc este minciuna dincolo de ea.”, “Nu exista ceva in care lumea sa difere mai mult ca in privinta obiceiurilor si legilor.”, sau, extins la confruntarea dintre culturi: "Fiecare numeste barbar ceea ce nu se afla in obiceiurile sale."
© CCC
Viata n-a dat nimic muritorilor fara mare truda.
Operele importante rezulta mai rar dintr-un mare efort, cat dintr-o acumulare de eforturi mici.
Les oeuvres importantes résultent plus rarement d'un grand effort que d'une accumulation de petits efforts.
Cine osteneste prea devreme pare sa consimta la disparitia lui.
Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște.
(Cugetări)
Nu exista pasiune fara excese.
Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, întreg universul ar fi fost schimbat.
Cu cat esti mai intelept, cu atat iti dai mai bine seama ca pe lume exista multi oameni deosebiti. Oamenii de duzina nu observa nici o deosebire intre semenii lor.
Cine va voi sa cunoasca pe deplin vanitatea omului n-are decat sa priveasca cauzele si efectele dragostei.
Elocinta continua plictiseste.
Natura acestui amor-propriu si a eului uman este sa nu se iubeasca decat pe sine si sa nu se ia in considerare decat pe sine.
Marile suflete nu sunt acelea care iubesc prea des (vorbesc de o iubire violenta): ele au nevoie de o inundare de pasiune spre a le zgudui si a le umple. Cand insa incep a iubi, iubesc mult mai bine.
Cautam linistea luptand impotriva catorva obstacole, iar cand le-am invins, aceasta liniste devine insuportabila.
Ratiunea este metoda lenta si intortocheata prin care cei care nu stiu adevarul il descopera.
Nimeni n-ar trebui sa consimta decat la adevarurile demonstrate.
Doua sunt lucrurile care ne arata natura omului: instinctul si experienta.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.