Citate de Heinrich Heine

Toate pasiunile noastre reflecta stelele. © CCC

Ne impotrivim pasiunilor noastre mai mult din cauza slabiciunii decat datorita fortei noastre. © CCC

O natiune nu poate fi regenerata daca regimul ei nu dovedeste o inalta forta morala. Aceasta forta regenereaza.

Un dram de pasiune întărește spiritul; prea multă, îl înăbușă. (Viața lui Henry Brulard)

Intre pasiune si suferinta asemanarea este atat de mare incat, de-a lungul timpului, oamenii au ajuns sa le confunde si sa le boteze cu acelasi cuvant: patima, a patimi. O ironie filologica.

Patima este intotdeauna o taina si nu poate fi deslusita si, din pacate, este sigur ca viata nu-i cruta pe copiii ei cei mai frumosi si ca adesea cei mai minunati oameni trebuie sa iubeasca tocmai ceea ce ii distruge.

In adancul patimilor, dincolo de placere, exista intotdeauna putina remuscare.

Nevoile si pasiunile noastre - al caror abuz, ce-i drept, face atata rau - au insufletit si infrumusetat natura.

Bucuria de a trai o da contrastul, jocul de umbra si lumina, de linie dreapta si franta, bucurie care se afirma strident ca un triumf peste durerea invinsa. Ce voluptate poate sa mai existe acolo unde nu e relief, deosebire, unde totul se anihileaza printr-un etern ritm de compensatie?

Pasiunile sunt oratorii marilor adevaruri.

Nu cunoastem niciodata limbajul pasiunilor pe care nu le-am trait.

Nimeni nu poate plati un pret prea mare pentru un lucru pasionant.

Sufletul nostru e o urna in care inchidem cenusa patimilor stinse.

Folosim pentru pasiuni materialul ce ne-a fost dat pentru fericire.

Orice opera mare se face cu pasiune.

Mă-ntreb ce-ar putea să însemne Mâhnirea din sufletul meu. E-o veche poveste, pesemne, Ce-mi stăruie-n minte mereu. E clipa când se înserează, Iar Rinul curge domol. Mai arde o ultimă rază Pe creștetul muntelui gol. Mai mândră-ntre mândre fecioare, Cu părul de aur, stă sus. Cosița și-o piaptănă-n zare De aur scăldată-n apus. Se piaptănă-n raza-aurie C-un piepten de aur, cântând. Vrăjită-i acea melodie, Descântecul ei de ne-nfrânt. Vâslașul ascultă din luntre Și-un dor îl încearcă nespus. Cum poate el stânca s-o-nfrunte Când ochii lui cată în sus? La urmă se pierde-n vâltoare, Furat de mirajul bălai, De vină a fost mi se pare, Cu cântecul ei, Lorelei. (Lorelei)

Nimic nu este mai placut decat sa simti nascandu-se o noua pasiune atunci cand flacara celei vechi nu e inca stinsa; astfel, la ceasul cand scapata soarele, vedem cu placere astrul noptilor ridicandu-se din cealalta parte a orizontului; te bucuri atunci de indoita stralucire a doua faclii ceresti.

Numai pasiunile mari pot da nastere oamenilor mari.

Pentru oamenii care cunosc numai trecutul si viitorul si nu pot trai o eternitate in orice clipa a prezentului, pentru asemenea oameni moartea trebuie sa fie groaznica! Cand nu mai au cele doua carje, spatiul si timpul, cad in neantul etern.

Pasiunea oferă argumentele convingătoare pentru a ignora obstacolele. © CCC