Citate de Jean de La Fontaine

Lingusitorii, se pare, traiesc pe seama cui le dau crezare.

Absenta este in aceeasi masura un leac impotriva urii, cat si o arma impotriva iubirii.

Dacă am putea prevedea tot răul ce se poate naşte din binele pe care ne închipuim că îl facem! (Șase personaje în căutarea unui autor)

Nimic nu apasă mai greu ca o taină. (Fabule)

Cunosc mulți oameni care de departe par ceva, iar de aproape, nimic. (Fabule)

Nu exista stiinta a norocului; daca ar fi, pe nedrept l-am numi noroc, soarta sau destin.

Gratia e mai frumoasa decat frumusetea.

In dragoste, cuvintele fac minuni: nici o inima nu rezista farmecului lor.

Inainte de a te arunca in valtoarea primejdiei, trebuie s-o prevezi si sa te uiti in ea; dar cand esti in primejdie, nu-ti ramane decat s-o infrunti.

Nici un drum inflorit nu duce spre glorie.

Şi-a pierdut vara cântând, Greierele, şi flămând, A văzut, aşa, deodată, Pornind viscolul să bată. Nu se pomenea fărâmă De gânganie sau râmă; Şi nemaigăsind nimica, Dete fuga-mpleticit La vecina lui, furnica. Muşuroiul sta clădit, Plin cu tot ce-ai fi râvnit. Magazia cu făină Era sub o rădăcină; Şi, la rând, în multe caturi, Erau saci cu mei pe paturi. Adunaţi într-o firidă, Sâmburi roşii de stafidă.   În dulap şi-ntr-un sertar, Mălai galben şi zahar. Ouăle cu coaja mică Erau ouă de furnică, Căci cumetrele îşi fac Prăjituri şi cozonac. Într-un beci închis cu scoabe, Boloboace: struguri boabe, Va să zică, un belşug Rânduit cu meşteşug. - Mă rog, maică, dumitale, Sunt în picioarele goale, Am rupt opinci şi obiele De calc de-a dreptul pe piele, Straie ce mai am pe mine, De gol ce-s, mi-e şi ruşine, Am rămas de capul meu, M-a uitat şi Dumnezeu... Luat de vânt, târât de apă, Plăpând ca foaia de ceapă, Încă de la arătură N-am mai pus nimic în gură. Să mă ierţi, de nemâncare S-a prins burta de spinare. Uite ce ţi-aş fi cerut, Niscai boabe de-mprumut... Până pe la Mărţişor... Vreau să rabd, dar nu să mor, Şi mă jur, i-a spus, că-ţi voi Da cu dobândă înapoi. Poţi să-ntrebi dacă nu sunt Om cinstit şi de cuvânt. Ce păcat că gospodina E zgârcită, bat-o vina! În loc să ia din cămări Şi să dea, pune-ntrebări. Că aşa o fi bogatul, Darnic mai vârtos cu sfatul.   - Cum de ceri cu împrumut? Astă-vară ce-ai făcut? Zise potrivindu-şi barba Negri-i ochelari cu laba. - Ce să fac? De mi-e iertat, Astă vară am cântat. Am cântat cri-cri, gri-gri, Nopţi cu nopţi şi zi de zi. - Ai cântat! îmi pare bine! Acum joacă dacă-ţi vine! Şi calica de mătuşă Trânti ivărul la uşă. (Greierele și furnica) (Traducere, în versiune originală, după fabula omonimă a lui Jean de La Fontaine)

Lingușitorul trăiește pe socoteala celui ce-l ascultă. (Fabule)

Oamenii nu trebuie judecati dupa aparente.

Sunt unii oameni care, pusi deodata in fata unei intamplari neasteptate, se arata sovaitori si nehotarati, gata sa fie striviti de soarta care pecetluieste brusc sfarsitul. Cei ce  merg prea departe cu prevederea trec uneori prin mai multe primejdii decat cei cutezatori.

A invata sa te cunosti pe tine insuti este cea dintai dintre grijile pe care intelepciunea le impune oricarui muritor.

Atunci cand prevezi un lucru cu mult inainte, este usor sa intervii.

Se cade mai intai sa te socoti si sa nu-ncerci sa faci decat ce poti.

Zgarcenia pierde totul, vrand sa castige totul.

Masoara bine intai adancimea prapastiei inainte de a sari!

Daca vorbiti de oameni, cunoasteti-i mai bine.