Citate de Friedrich Rückert

Primejdia unui lucru consta cateodata in necunoasterea lui.

Oamenii caliti prefera primejdiile mari, situatiile amenintatoare, dar bine determinate, chinurilor nelamurite care preced o nenorocire definitiva.

Modestia e podoaba omului: sta bine oricui; totusi, ea e de doua ori mai mare la acel care ar fi in drept sa se mandreasca.

Inteleptii ajung prin greseala la adevar, dar prostii persista in greseli.

Un suflet, in primejdii si-arata vrednicia.

Cand nu poti ocoli primejdia, nu-ti ramane decat s-o infrunti curajos.

Numai la primejdii grele il vezi pe om! Cand e batut de soarta, numai atunci il poti cunoaste bine, numai atunci el scapa din adancul inimii lui cuvantul adevarului. Numai atunci i se smulge si chipul sau ramane asa cum este.

Nu vreau sa mă rog pentru a fi la adapost de pericole, ci pentru a le putea face faţă.

Odata prinsi intr-o primejdie, oamenii nu se mai tem de ea. Numai necunoscutul inspaimanta. Dar pentru oricine il infrunta, el inceteaza de a mai fi necunoscut.

Retragerea nu este fugă şi aşteptarea nu este prudenţă, atunci când primejdia este mai mare decât speranţa.

Inima unui om trebuie sa doreasca, sa ceara si sa spere ceva.

Prefer sa am de-a face cu primejdiile sigure decat cu dezamagirile posibile.

De cele mai multe ori, intr-o primejdie mare, teama nu admite mila.

Ah! Să vină dragostea. Doar privirea ei poate face ca focul să te mistuie, O! Lume, și să te elibereze! (Poem)

Modestia e podoaba omului: sta bine oricui; totusi, ea e de doua ori mai mare la acela care ar fi in drept sa se mandreasca.

Numai in fata mortii omul pricepe pretul vietii si numai primejdia ii oteleste sufletul.

Cand stai pe tarm nu-ti pasa de cel ce-n vijelii din greu despica valul de mare, in manii... Nu doara ca ti-ar face placere nenorocu-i, dar te desfeti la gandul de-a nu te sti in locu-i.

Nu dispretuim primejdia decat atunci cand n-o cunoastem.

Cand nu poti ocoli primejdia, nu-ti ramane decat s-o infrunti curajos.

Omul puternic, capabil să îmbine îndrăzneala cu elocința, devine un cetățean primejdios când este lipsit de bun-simț. (Bacantele, 405)