Citate de Boleslaw Prus

Timpul înseamnă schimbare; măsurăm trecerea lui prin cât de mult se modifică lucrurile. © CCC

Secolul XXI va fi spiritual sau nu va fi deloc. („Le XXI-ème siècle sera spirituel ou ne sera pas”) „Mi-au pus în gură: secolul XXI va fi religios. O profeţie ridicolă; cred în schimb că dacă umanitatea secolului viitor nu găseşte nicăieri un model exemplar de om, va fi rău.”  (afirmaţia lui Malraux într-un dialog cu un personaj imaginar, Max Torrès, publicată în Hôtes de passage, 1975, cap. 3.)

Timpul este ceea ce avem cel mai puțin.

Timpul în care trăim este un timp ciudat. Pretutindeni pe planetă doar disarmonie, lipsă de unitate, învrăjbire și mai cu seamă o tendință de secularizare cum n-a mai fost alta, promovată, parcă, de forțe oculte.

Exista sfaturi ce sunt precum medicamentele; cele mai amare sunt cele mai bune. (Amal şi scrisoarea regelui)

Timpul nu este o calitate a lucrurilor, ci numai un mod de a gandi.

La inceput, Pamantul se rotea in jurul axei sale in cinci ore. De atunci, rotatia s-a incetinit mult, franata de fortele gravitationale pe care Luna le exercita asupra lui. Aceasta va continua sa se incetineasca. Ziua de douazeci si patru de ore se va extinde pana la patruzeci si opt de ore, timp de saptamani, luni, ani... Dar cei carora nu le place sa fie deranjati in tabieturile lor pot sta linistiti. Chiar daca vor deveni centenari, vor trebui sa adauge doar cel mult vreo treizeci de secunde la ziua lor. (Melodia secreta) © CCC

Intelepciunea ne invata sa punem raul inaintea binelui.

Într-una dintre relatările puranice despre faptele lui Vishnu în încarnarea sa de mistreț sau Avatarul său, apare o referire întâmplătoare la reapariția ciclică a marilor momente ale mitului. Mistrețul, purtând pe braț pe zeița Pământ pe care o salvează din adâncurile mării, face către ea o remarcă în treacăt: „De fiecare dată când te port așa…” Pentru mintea occidentală, care crede în evenimente istorice unice, care fac epocă (cum ar fi, de exemplu, venirea lui Hristos), acest comentariu întâmplător al zeului fără vârstă are un ușor efect de minimalizare, anihilator. Ne este ușor să uităm că ideea noastră de timp strict liniar, evolutiv este ceva specific omului modern. Nici măcar grecii din zilele lui Platon și Aristotel, care erau mult mai aproape decât hindușii de modurile noastre de gândire și simțire, nu o împărtășeau. Într-adevăr, Sfântul Augustin pare să fi fost primul care a conceput această idee modernă a timpului. (Mituri și simboluri în arta și civilizația indiană, cap. Concepte avansate și cosmologie hindusă) Când Zeița Pământ a fost luată captivă de un demon și dusă pe fundul oceanului cosmic, Vishnu a luat forma unui mistreț (varaha) pentru a o salva. În mitologia hindusă, Varaha (în sanscrită: „mistreț”) este a treia dintre cele 10 încarnări (avatare) ale zeului hindus Vishnu. Când demonul pe nume Hiranyaksha a târât pământul pe fundul mării, Vishnu a luat forma unui mistreț pentru a-l salva. Au luptat o mie de ani. Apoi Varaha a ucis demonul și a ridicat pământul din apă cu colții. Mitul reflectă o legendă anterioară a creației lui Prajapati (Brahma), care a luat forma unui mistreț pentru a ridica pământul din apele primitive. Dr. Heinrich Zimmer, marele indolog german, un om cu un intelect pătrunzător și cu cea mai ascuțită sensibilitate estetică a observat ceea ce se spune în citat. Trebuie spus că există două moduri de a vedea timpul: occidentalii concep timpul ca fiind liniar și evolutiv, în timp ce hindușii îl consideră ciclic și repetitiv (evoluând în spirală) fiind distrus și recreat continuu. Astfel, timpul ciclic, al eternei repetări, „Eterna Reîntoarcere” din miturile Greciei şi Indiei, ne spune că după distrugere urmează regenerarea şi invers. În hinduism, cosmologia se referă la ideile pe care hindușii le au despre univers și cum funcționează acesta. Hindușii cred că există o diferență între lumea spirituală și cea materială. Credințele hinduse despre univers sunt prezentate într-un text important numit Rig Veda. Acest text sugerează că universul este foarte vechi, dar că nu este complet clar de unde a venit sau când a început. Hindușii cred că există multe universuri care plutesc în spațiu, dar există multe idei diferite despre cum a fost creată lumea. Hindușii au credințe importante despre univers și despre cum funcționează acesta. Ei cred că timpul trece într-un ciclu și că este distrus și recreat continuu. Fiecare ciclu de timp este cunoscut ca o yuga (epocă). Ciclul celor patru epoci Hindușii cred că timpul trece în cicluri și că fiecare perioadă de timp este una lungă. Fiecare ciclu se numește yuga (epocă) și există patru yuga diferite, fiecare dintre ele durând o perioadă diferită de timp. La sfârșitul fiecărei yuga, timpul este distrus și apoi începe o nouă yuga. Hindușii se află în prezent în epoca fierului, iar atunci când se va încheia, va începe o nouă epocă a aurului. Yuga de Aur, Lungime 1.728.000 de ani Yuga de Argint, Lungime 1.296.000 de ani Yuga de Cupru sau de Bronz, Lungime 864.000 de ani Yuga de Fier, Lungime 432.000 de ani Credințele despre materie Hindușii cred că lumea este alcătuită din două lucruri: spirit și materie care sunt realități diferite. Spiritul este cunoscut ca pursusha și materia este cunoscută ca prakriti. Spiritul înseamnă lucruri care nu pot fi văzute sau atinse, în timp ce materia înseamnă lucruri care pot fi văzute și atinse. Hindușii cred că spiritul este mai important decât materia, deoarece materia poate fi distrusă, iar spiritul, nu. Hindușii cred că toată materia va trece prin diferite etape, cunoscute sub numele de Tri-guna, ceea ce  înseamnă că totul este creat, rămâne în existență și apoi este distrus. Aceasta se leagă de Trimurti (trinitatea divinității supreme în hinduism, cei trei zei devenind o singură formă cu trei fețe) deoarece Brahma este creatorul, Vishnu este păstrătorul și Shiva este distrugătorul și transformatorul. Se spune adesea că există o trinitate de zei hinduși: Brahma, Vishnu și Shiva. Dar în timp ce Vishnu și Shiva au adepți și temple în toată India, Brahma nu este venerat ca o zeitate majoră. © CCC

Nici cupele de-argint nu-mi plac, Nici auritele pocale, Ci dintre toate cel mai drag Îmi e căuşul palmei tale. (Vor trece ani)

Timpul este substanța din care sunt făcut. (Anchete, 1946)

Pendula arata clipa, dar cine arata vesnicia?

Un sfat… un bun pe care cei mai multi oameni sunt bucurosi sa-l imparta.

Timpul unui om inteligent nu merită să fie pierdut în mijlocul majorității oamenilor. Prin definiție, sunt destui oameni acolo.

Sufletele eroilor cauta uneori primejdia.

Un sfat important era cel pe care l-am auzit dat odata unui tanar: sa faci intotdeauna lucrul de care iti este frica.

Să sfătuiască, conform legilor, ce e mai bine pentru oameni. (Jurământul buleutic) Clistene este creditat cu crearea democrației ateniene. Buleutii (consilieri ai Buleului din Atena), trebuiau să consilieze cetățenii în privința legislației, Bulé (Consiliul celor 500) fiind un organism consultativ al cetățeanului în democrația ateniană, astfel încât aceasta să fie aplicată cât mai bine, conform intereselor lor. Această frază face parte din textul Jurământului buleutic sau Jurământului buleutilor depus de noii consilieri ai Buleului Greciei antice, după trecerea lor prin dokimasie, examenul oficial de admitere prin care se verifica dacă aceștia aveau capacitatea de a-și exercita funcția publică (magistrat, orator politic sau retor). Conținutul jurământului poate fi reconstruit din diverse surse. Cu toate acestea, ele acoperă peste două sute de ani de istorie și textul probabil a evoluat în această perioadă. Potrivit lui Xenofon, consilierii jurau „să consilieze (să sfătuiască) conform legilor. Potrivit lui Lisias, „să sfătuiască ce era mai bine pentru cetate”, iar potrivit lui Demostene, „să sfătuiască ce era mai bine pentru oameni.” Bulé, în antichitate, era sfatul celor patru sute a unei cetăți grecești, care discuta probleme privitoare la buna funcționare a statului și pregătea ședințele Adunării Poporului (din fr., gr. Boulé). În orașele Greciei antice, Bulé era un consiliu de peste 500 de cetățeni desemnați să conducă treburile zilnice ale orașului. Bulé era un organism consultativ al cetățeanului în democrația ateniană. Membrii trebuiau să aibă peste 30 de ani (buleuti), iar cetățenii puteau servi în acesta de două ori, ceea ce era mai mult decât pentru alte funcții alese. Erau fie 400, fie 500 de membri ai Bulé-ului, care erau aleși prin tragere la sorți în număr egal de fiecare dintre cele zece triburi. În Constituția Atenei a lui Aristotel, el îi atribuie lui Draco(n) un Bulé de 401 membri, dar, în general, Solon este luat drept cel care a pus bazele Buléului, cu 400 de membri. Bulé-ul avea propriul său loc de întâlnire, buleterionul, în Agora. O emanație a Adunării Poporului și strict subordonată acesteia, organ consultativ care funcționa permanent, "Consiliul celor 500" (Bulé) era compus din cetățeni care împliniseră vârsta de 30 de ani (buleuti), câte 50 din fiecare trib, trași la sorți. Cum cei 500 de membri ai Consiliului nu se puteau întruni zilnic, în cadrul ei funcționa un fel de comitet executiv (pritania) compus din cei 50 de membri ai fiecarui trib, care funcționa pe rând câte 36 de zile. În fiecare zi unul din pritani, ales de ceilalți, prezida lucrările zilei respective, păstra sigiliul statului și cheile anexelor templelor în care era depozitat tezaurul statului. Pritanii constituiau magistratura suprema a statului. În afara lor, ceilalți funcționari administrativi ai statului erau numiți în colegii de câte 10 (unul de fiecare trib) - cu toții fiind controlați, direct sau indirect de Adunarea Poporului. În ierarhia funcționarilor civili primul loc îl ocupau arhonții (în Atena antică, titlu dat magistraților supremi din conducerea republicii ateniene), iar funcționarii militari erau strategii. În concordanță cu aceste principii generale ale constituției democratice ateniene erau și structura și organizarea justiției grecești. © CCC

Nu te teme de clipă! aşa cântă glasul eternităţii.

Timpul care mi-a fost dat, să-l prelungească dragostea. © CCC

Traieste cu vremea ta… Felul de a gandi si gusturile se schimba cu vremurile… Cine e intelept se acomodeaza cu timpul sau, chiar si atunci cand trecutul i-ar placea mai mult.