Gelozia este, intr-un anumit fel, dreapta si rezonabila, din moment ce ea nu tinde decat sa pastreze un bun care ne apartine sau care credem noi ca ne apartine, in timp ce invidia nu poate suferi bunul altuia... Suntem deseori mandri de patimile noastre, chiar si de cele mai vinovate; invidia insa e o patima rusinoasa pe care nimeni nu indrazneste sa o marturiseasca... invidia noastra dureaza mai mult decat fericirea acelora pe care ii invidiem... gelozia se hraneste cu indoieli si moare, sau se schimba in furie, cand indoiala devine certitudine.
Iubirea de sine e cel mai priceput dintre lingusitori.
Oamenii nu numai ca uita binefacerile si insultele, dar ajung sa-i urasca pe cei care le-au facut binele si sa-i ierte pe cei ce i-au jignit, recunostinta si razbunarea parandu-li-se, deopotriva, forme greu suportabile ale sclaviei.
Nu e destul sa ai mari insusiri, trebuie sa te pricepi a le folosi cu cumpatare.
E greu de spus daca un procedeu limpede, sincer si onest este rezultatul cinstei sau al indemanarii.
In prietenie, la fel ca in dragoste, adesea te fac mai fericit lucrurile stiute, decat cele pe care nu le cunosti.
In raporturile cu semenii nostri, mai des le castigam bunavointa prin defectele decat prin insusirile noastre.
Graba cu care ne achitam de obligatii este, oarecum, o forma a nerecunostintei.
Suprema indemanare consta intr-o exacta pretuire a valorii fiecarui lucru.
Prima cauza pentru care cineva este nerecunoscator este ca nu poate fi destul de recunoscator.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.