Citate despre Arta

Clasicul este sănătate, romanticul, boală. (Cugetări în proză, 1870)

Foarte multe sofisme nu se nasc din lipsa de logica, ci din prea multa logica - ca sa zicem asa - anume, atunci cand operam cu mai multa logica, cu mai multa analiza, cu mai multe subtilitati metodice decat pretinde simplicitatea elementara a obiectului pe care-l cercetam - cand cheltuim mai multa forta decat pretinde problema.

Iubeşti - când ulciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori şi de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine. Iubeşti - când suavă icoana ce-ţi faci în durere prin veac o ţii înrămată ca-n rana străvechiului verde copac. Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânţi să culegi printre umbre bălaiul surâs al comorii. Iubeşti - când simţiri se deşteaptă că-n lume doar inima este, că-n drumuri la capăt te-aşteaptă nu moartea, ci altă poveste. Iubeşti - când întreaga făptură, cu schimbul, odihnă, furtună îţi este-n aceeaşi măsură şi lavă pătrunsă de lună. (Iubire)

Nu exista carti morale sau imorale. Cartile sunt bine sau prost scrise. Atata tot.

Cine-si face prea multe planuri se lasa de obicei tot asa de mult condus de ,,moment" ca si cei care nu-si fac planuri deloc.

In toate, natura procedeaza dupa principiul maximei economii. Ea accepta principiul infinitei risipe numai in avantajul semintelor, al inceputurilor.

Unii oameni cinstiti, incapabili sa iubeasca o opera noua, o iubesc cu sinceritate cand are douazeci de ani vechime. Viata noua are o mireasma prea puternica pentru cei slabi de inger: trebuie ca mirosul sa se evapore, in vantul vremii. Opera de arta nu devine inteligibila decat atunci cand este acoperita de colbul anilor.

Ca sa se realizeze macar o parte in viata, idealurile in sine ale spiritului trebuie sa fie cu totul irealizabile, absolut utopice.

Niciodată nu-ţi alegi o artă... Nu, arta te alege pe tine.

Visând, întrezărim prin doruri - latente-n pulberi aurii – păduri ce ar putea să fie şi niciodată nu vor fi. (Risipei se dedă florarul)

Arta! Dacă nu aș avea aceste patru litere magice în zare, aș muri. Dar pentru artă nu am nevoie de nimeni altcineva; depind de mine. Și dacă eșuez, nu sunt nimic și nu mai pot trăi. Arta! O văd ca pe o mare lumină foarte departe acolo şi uit de orice altceva. Merg cu ochii ațintiți spre această lumină. Sunt cam bătrână pentru a începe, mai ales pentru o femeie. Dar voi încerca. © CCC

Arta e un duhovnic implacabil. Oricat am incerca sa-i ascundem realitatea, ea ne smulge adevarul intreg. Oricat ne-am da silinta, nu izbutim sa ducem minciuni in templu… Ele raman la poarta si noi trecem pragul cu sufletul dezgolit… De aceea, operele noastre sunt singurele biografii adevarate.

Arta si literatura tin numai de suflet, sunt expresii ale sensibilitatii, ale temperamentului special al unui popor. Iar sufletul nu se poate nici transmite, nici imprumuta.

Papadia realizeaza simbolic un suprem ideal organic si spiritual: din samanta ea isi face o aureola.

Arta înseamnă producerea unor obiecte pentru consum, facute pentru a fi folosite si apoi aruncate, pana cand va veni o vreme in care fiinta umana se va fi eliberat de orice servitute, chiar si de propria ei constiinta.

E necavaleresc sa combati un aforism altfel decat tot printr-un aforism.

Avem arta pentru a nu muri din cauza adevărului. (Voința de putere, 1896-1911)

Esența artei este Poezia.

O singura rugaciune am: “Doamne, sa nu ma lasi niciodata sa fiu multumit de mine insumi!”

Fiecare opera de arta isi creeaza propria sa estetica.