Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina,
Firelor de lămâiţă
Li se uscă rădăcina.
Peste creştet de dumbravă
Norii suri îşi poartă plumbul,
Cu podoaba zdrenţuită
Tremură pe câmp porumbul.
Şi cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful șurii noastre
Smulge-n zbor câte-o şindrilă.
De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.
(Toamnă)
Fereste-te de banalitate. Nu uita ca daca va fi sa te ineci - cel putin nu te ineca intr-un lighean cu apa - arunca-te in ocean...
O dragoste uitata e ca un inel aruncat in lac. Cea dintai furtuna care rascoleste adancurile, poate sa-l scoata la suprafata ca intr-o clipa sa-l arunce mai la fund.
Cred numai in constiinta mea, singura in drept sa-mi arate daca am gresit sau nu.
Cei din jurul lui nu pot aprecia indeajuns pe artist. Ca sa vezi un varf de munte, se cere perspectiva departarii.
Ce ciudata impartire pe roluri: in viata, veselia vorbeste, suferinta tace – in arta e invers. Suferinta striga, veselia aproape nu are cuvant.
Astazi ne gandim la revolutie, nu ca la o solutie la problemele ridicate de actualitate, ci ca la un miracol care ne scuteste de rezolvarea problemelor.
(Opresiune si libertate)
© CCC
In toate marile epoci de tranzitie, raul se confunda cu binele, viciul cu virtutea, idealismul cu patimile.
Adevaratele poezii incep acolo unde se incheie pe hartie.
In republica libertatii de gandire, revolutiile sunt creatoare: ele purifica si fecundeaza.
Poate n-am imbatrani niciodata daca n-am avea un dar blestemat, mostenit din batrani: inima. In ea isi trimite viata sagetile, acolo tintesc toate loviturile. Drumul la inima insa duce prin carne… prin bietul trup... cum nu s-ar frange, cum nu s-ar slabi, cum n-am imbatrani?
O dragoste apusa e ca un vulcan: niciodata nu poti zice c-a trecut pericolul de a izbucni din nou.
E atat de penibil cand dragostea nu se sfarseste cu un accent frumos; cand capriciul sortii a plasat o nota stridenta inainte de incheierea unei simfonii, te incearca o senzatie amara in fata acestei disonante. Simti o depresiune subtila de ordin moral-artistic. Ti se pare ca intr-o opera de arta a intervenit mana unui nechemat. Destinul, in acest caz, are aparenta unui diletant brutal si nepriceput, a carui contributie a venit sa strice o superioara armonie de ansamblu.
Revolutiile nu au de obicei ca rezultat imediat decat o deplasare a servitutii.
© CCC
Despartirile pentru indragostiti nu sunt decat garile in care asteapta proximul tren ...
De multe ori, arta e un sanatoriu in care se vindeca ranile pe care ni le-a dat viata…
Intr-o revolutie, nu mergi niciodata destul de departe decat atunci cand nu stii unde mergi.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.