Odi profanum vulgus.
(Horațiu, „Ode”, III, 1, 4)
Urăsc mulțimea ignorantă.
Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu.
Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine.
Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei.
© CCC
Matematica, ştiinţa eternului şi imuabilului, reprezinta ştiinţa irealului.
Omul nu aduce la nastere nici bunatate, nici rautate, el aduce cu sine facultatea de a-si cunoaste nevoile, pe care este capabil sa le satisfaca el insusi, pasiunile mai mult sau mai putin vii, dupa organismul si temperamentul pe care natura i le-a daruit.
Morala a fost intotdeauna necesara oamenilor; o societate fara morala nu poate sa subziste.
Puterea sufletului nu provine din nici o alta parte decat de la stiinta, decat de la studiul naturii.
Știința și distracția nu pot fi separate.
© CCC
Nimic nu este mai inspaimantator ca ignoranta activa.
Nu e al naibii de ușor să te consideri un om mare atunci când nu ai nici cea mai mică idee că un Rembrandt, un Beethoven, un Dante sau un Napoleon au existat vreodată?
(Jucătorul de șah)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.