Totdeauna am fost un optimist, adica un om nascut pentru a proiecta toate fortele sufletului catre un tel maret. Totdeauna, chiar cand nu am stiut limpede acest lucru, am fost stapanit de dragoste pentru oameni. Caut si foarte adesea castig, iubirea multora, si, ajutat de ea, arunc spre oameni flacari de iubire.
Ceea ce pare dezordine in mine este zburdalnicie. Ceea ce pare scandal este avant, ceea ce pare agitatie, este de fapt viata.
Batranetea omului incepe acolo unde se termina insufletirea lui.
Batranetea vine brusc, ca zapada intr-o dimineata; cand te trezesti, bagi de seama ca totul e alb.
Nu-i cunoastem niciodata bine pe oameni; ei au incaperi inchise pentru ochiul superficial.
A imbatrani frumos: a castiga in transparenta ceea ce se pierde in culoare.
© CCC
Tinerii frumosi sunt accidente ale naturii, dar oamenii batrani sunt adevarate opere de arta.
Tot ce facem contine un merit prin faptul ca reprezinta o miscare in vesnica sfortare a omului de a cunoaste si de a crea.
Criticul trebuie sa fie un raportor al umanitatii, iar nu un reporter al realitatii.
Arta are o functie sociala bine definita, ea este o scoala a moralei pentru cetateni.
Basmul este oglindirea vietii in moduri fabuloase.
Bucuriile premature ne impiedica sa ne realizam.
Opera de arta trebuie sa para iesita din mana omului, iar nu dintr-o masina, si o greseala e, uneori, un accident fericit.
Un om are o conceptie despre viata capatata prin experienta proprie si prin experienta acumulata din stiinta.
Viaţa clasicului e inteligibilă, geometrică; a romanticului e cu sens ascuns. În termeni astronomici am zice: clasicul e un solar, romanticul e un selenar.