Citate despre Copii

Mila pentru calau inseamna cruzime pentru victime.

Din nefericire, ne ramane un interval de timp prea mic intre timpul in care suntem prea tineri si acela in care suntem prea batrani.

Copilaria este o lume de miracole si de uimire a creatiei scaldate in lumina, iesind din intuneric, nespus de noua si proaspata si uluitoare.

Mai mult decat ideile, temperamentul este acela care oglindeste omul.

Ce n-au invatat toti filosofii mari si moderni? Un copil este mai intelept decat ei; pentru ca nu cugeta la ce nu poate intelege.

Din copilărie, duminicile mele însemnau acest Cenaclu în care pătrundeam, mai întâi neautorizată şi cu paşi timizi, căutându-mi paradoxal, dar nu totdeauna fără succes, camarazi de joc printre toţi acei oameni care, la rândul lor, mi se păreau că se joacă de-a ceva la care mi-ar fi plăcut şi mie să particip, dar nimeni nu-mi explica regulile. (Jurnal esențial)

Seri, ah, seri albastre, nopți cu lună beată, Mândru-am fost și tânăr și frumos, odată… Pentru totdeauna, fără rost și parte, Toate pe alături au zburat, departe… Inima-i rănită, ochii stau s-apună…. Fericiri albastre! Nopți, ah, nopți cu lună! (Seri, ah, seri albastre, 1925) (Traducere George Lesnea – ”Poezii” 1957)

Deşi m-am născut la Bucureşti, perioada copilăriei la moşia de la Pometeşti şi Adâncata a fost cea mai fericită. Eram copil de vreo şapte ani, dar nu voi uita niciodată grămezile de prune ce se strângeau sub fiece pom şi ce mergeau crescând, că băieţii şi fetele veneau mereu cu postăvile încărcate, şi părea că prunăria n-o să se sfârşească de cules, fiindcă da în anul acela roade îndoite. De sărbătorile Paştilor toată familia se aduna sub acelaşi scump cămin.

Un erou este cineva care face ceea ce poate.

Sunt adevărate doar acele idei care sunt trăite cu tot sufletul.

Copiii voştri nu sunt copiii voştri. Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită. Ei vin prin voi dar nu din voi Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri. Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre, Fiindcă ei au gândurile lor. Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul, Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis. Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să-i faceţi asemenea vouă, Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri. Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi Pe drumul nesfârşirii. Arcaşul vede ţinta şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca săgeţile-i să poată zbura iute şi departe. Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului, să vă aducă bucurie, Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare, tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic.

Dacă bunăstarea egoistă e unicul scop al vieţii, atunci viaţa devine mai repede inutilă.

Prietenia e un stapan tot atat de poruncitor ca si dragostea… E mult mai mult. Pentru ca dragostea e risipitoare, ia si da cu amandoua mainile. Prietenia e discreta, se multumeste cu putin. Dar acest putin e tot ce e mai bun pe lume.

Atunci cand nu fac nimic, copiii fac prostii.

Vesnica metoda pentru a-i conduce pe oamenii slabi: ii convingi ca au vrut ceva la care nici nu se gandisera si nu vor intirzia sa vrea intr-o clipa acest lucru.

Omul tanar nu este, ci devine; numai despre omul batran se poate intrucatva zice ca este, fiindca a fost si s-a dovedit. In miscare, nu in repaus ni se infatiseaza toate starile sufletesti… Numai varsta hotaraste aici, varsta matura in care individul a avut timp indestulator pentru a-si manifesta in lungul sir de momente ale vietii sale ceea ce sta ascuns in el ca dispozitii innascute, ca idei castigate si ca simtiri predominante... Tineretea e intotdeauna o enigma, varsta matura o dezlegare a enigmei.

Dacă uitarea întârzie să apară, i se vine în ajutor.

Adesea se intampla sa privim inapoi cu un fel de autoinvidie tragica la operele noastre din tinerete, in care am pus cu darnicie toata pasiunea si ingeniozitatea.

A inteles copilaria ca locul ei e acolo unde toate-s inchinate ei; si jocurile si lacrimile si rasul. Si-a mai inteles copilaria mea c-am parasit-o demult. Dar m-am departat de ea fara sa vreau, cu lacrimi amare pentru amandoua. Caci o iubeam cand plecasem de langa ea, ma agatam de ea cu deznadejde, sa mai intarzii putin clipa cand viata va depana si pentru mine un ghem, sa ma traga cu de-a sila pe locul unde domnese viata cu ascunzisurile ei adanci, din care arunca oamenilor si bune si rele. Si clipele au trecut. De data asta, ca si in alte dati, viata si-a sapat vointa cu cruzime si fara sovairi. M-a tarat dupa ea... si copilaria a ramas pe loc, indurerata, cu lacrimi in ochi si manuta indreptata cu ura spre destin. (Însemnările mele)

Nu e totul sa traiesti, fie si intr-un fel interesant. Trebuie sa ai ragaz pentru a-ti contempla viata.