Citate de Jakob Wassermann

Copilaria nu dispare niciodata din noi; ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vietii noastre.

Esti tanar inca atata timp cat admiri si in masura in care admiri.

Varsta noastra se masoara dupa intensitatea vietii.

Oare prin ce trista fatalitate omul nu se poate bucura in acelasi timp de toate facultatile naturii sale, de toate perfectiunile, de care nu e susceptibil decat la varste diferite?... in momentul in care spiritul omului a ajuns maturitatea, trupul lui incepe sa-si piarda puterea... inteligenta a crescut, dar sufletul si-a pierdut elasticitatea si impresionabilitatea; ... dar, pentru ce omul, la urma urmei, n-ar suferi si el soarta comuna tuturor fiintelor ? Cand culegem fructul cel minunat mai putem oare avea pretentia sa respiram in acelasi timp si parfumul florii? Tineretea a avut nevoie de acea delicatete a sensibilitatii, pentru a ajunge sa stapaneasca, la maturitate, siguranta spiritului. Se poate ca oamenii foarte mari sunt tocmai aceia care au pastrat, la varsta la care inteligenta este in plina putere, o parte din impetuozitatea impresiilor, proprie tineretii.

Cand aspiratii ce au inca putere si tinerete in ele te parasesc dintr-o data intr-o dimineata, cand doruri si ganduri pline de vlaga te lasa pe neasteptate fara sa intelegi de ce, sa stii atunci ca-i toamna in sufletul tau; caci numai toamna cad si frunze verzi de pe ramuri...

Gelozie...o boala iremediabila, un cancer al sufletului impotriva caruia nu exista leac, nu exista medic, nu exis­ta ameliorare, nici macar acalmii datorita istovirii. Ea inghite cu lacomie toate zvonurile, si nu lipsesc furnizorii pentru acestea.

Daca oamenii mai varstnici ar voi sa procedeze pedago­gic, ei n-ar trebui nici sa interzica, nici sa ponegreasca in ochii unui tanar ceea ce acestuia ii face placere, oricum ar fi acest ceva, atat timp cat n-au cu ce sa il inlocuiasca.

Când eram tânără, îmi dădeam salariul de internă pe o lună pentru o rochie frumoasă.

Ne ramane un singur lucru intotdeauna bun: tineretea.

Stralucita e acea tinerete la care ai ajuns prin maturitate.

Pastrati in inima voastra un colt de verdeata si tinerete, un colt unde n-ati recoltat nimic, unde puteti intotdeauna sa semanati o planta noua, oarecare… A ramane tanar mult timp, a ramane copil chiar, prin spontaneitatea si dragostea inimii; a pastra - nu in manifestarile tale exterioare, ci in adancul fiintei tale chiar - ceva usor, vesel, inaripat, acesta e cel mai bun mijloc de a stapani peste viata ta, caci ce forta mai mare este decat tineretea?

Nici-o blândețe nu mă-mplinește, și în grea derivă e, zi după zi, timpul care se preschimbă în răsuflare de rășină aspră. Un arbore se leagănă în mine lângă țărmul somnoros, aerul înaripat împrăștie frunze amare. Ajută-mă, îndurerat să înverzesc din nou, mireasmă a copilăriei care mi-ai cules mâhnita bucurie, bolnavă deja de o secretă dragoste de a se destăinui apelor. Insulă matinală: plămădește în lumina înjumătățită vulpea de aur ucisă aproape de izvor. (Eucaliptul) Traducere: Nicolae Zărnescu

Omul e un produs al generatiei sale.

Tineretul e resortul insufletirii unui neam; termometrul spiritului de jertfa al societatii.

Taina fundamentala a tineretii nu sta in puterea de a infaptui orice, ci in puterea credintei ca poti infaptui orice.

Viata are ceva pentru fiecare.

In clipa cand intra activ in viata, tinerii cauta mai degraba in oamenii celebri din trecut si in numele la moda pretexte pentru propriile pasiuni sau sisteme, vehicule pentru incarcatura lor de idei sau pentru inflacararile lor; fie ca le adopta si le exalta, fie ca le resping si le blameaza, de-a curmezisul acestora se afirma ei insisi; isi saluta propria idee si si-o preconizeaza, iar ideea contrara este contestata si aspru judecata. A vedea lucrurile asa cum sunt si pe oameni asa cum au fost, asta presupune o inteligenta dezinteresata si, ca urmare, ma tem, o raceala.

Ai nevoie, cand esti tanar, sa-ti creezi iluzia ca participi la o mare miscare a omenirii, ca innoiesti lumea… Esti atat de liber si atat de usor; inca nu duci povara unei familii, n-ai nimic, nu risti nimic. Esti tare generos cand poti renunta la ceea ce inca nu detii.

Binele si raul nu se decid in relatiile oamenilor intre ei, ci exclusiv in raporturile omului cu el insusi

Omul tanar nu este, ci devine; numai despre omul batran se poate intrucatva zice ca este, fiindca a fost si s-a dovedit. In miscare, nu in repaus ni se infatiseaza toate starile sufletesti… Numai varsta hotaraste aici, varsta matura in care individul a avut timp indestulator pentru a-si manifesta in lungul sir de momente ale vietii sale ceea ce sta ascuns in el ca dispozitii innascute, ca idei castigate si ca simtiri predominante... Tineretea e intotdeauna o enigma, varsta matura o dezlegare a enigmei.