Citate de Jakob Wassermann

Din nefericire, ne ramane un interval de timp prea mic intre timpul in care suntem prea tineri si acela in care suntem prea batrani.

Cine-n astă dimineață-și deschisese Rochia-i purpurie către soare, Pe neașteptate, pierzându-și în amurg Faldurile rochiei purpurii, Și culoarea asemănătoare feței tale.   Vai! vezi cum în puțin spațiu, Iubito, ea își are locul. Vai! Vai, frumuseții sale lăsate să piară! O, într-adevăr, mamă vitregă e Natura, Când asemenea floare durează Doar de dimineață până seara!   Deci, crede-mă, iubito, Cât timp ți-s anii încă-n floare În frageda-ți tinerețe, Culege, culege-ți anii tineri: Ca și acestei flori, bătrânețea Îți va ofili frumusețea. (Ode, Pentru Casandra, Iubito, hai să vedem dacă trandafirul…) © Copyright CCC All right reserved

Avionul este vechi, automobilul este vechi, Doar zumzetul melodios al unei albine Este tânăr... (Elena sau regnul vegetal) © CCC

Viata are ceva pentru fiecare.

Cand vezi sufletul curat si nevinovat al unui copil, iti vine parca sa zici, ca orice mama e o "nascatoare de Dumnezeu".

Dreptatea e inima vie a lumii.

Ce este rabdarea? Sa uiti ca vrei, asta-i rabdarea.

Daca tineretea este un defect, e unul de care ne vindecam prea repede.

Cand un om se daruieste si, in taina, isi exclude sufletul de la aceasta daruire, admitand insa sa primeasca sufletul celuilalt, ca si cum acesta ar fi un schimb loial, atunci el comite o crima, poate cea mai grava care poate fi comisa.

In neputinta, omul isi descopera adevarata forta.

Este sigur ca numai sentimentele vagi si tumultuoase ale tineretii sunt proprii sublimului.

Destinul trebuie sa-l modelezi.

Copilaria e o traire de vis edenic, de dulce confuzie intre real si imaginar... joc si capricii, tristete si bucurie, naivitate si precocitati stingheritoare, pitorescul limbajului, absenta de protocol ipocrit, instincte sadite vartos, dar in germen, si mai ales nevoia de imaginatie integrala si nebanuite resurse de omenie... treapta de nelipsit in ordinea candorii universale... Copilaria exprima candoarea omului in starea incipienta, cand egoismul produs de societate inca n-a rasarit.

Tinerii frumosi sunt accidente ale naturii, dar oamenii batrani sunt adevarate opere de arta.

Tinerilor! Am sa va spun un adevar care s-ar putea sa nu va placa, deoarece va asteptati la ceva nou. Acest adevar e ca omul nu imbatraneste. E vorba de inima, bineinteles; asta se stia, cel putin in dragoste. Ei bine, si in ce priveste spiritul, e acelasi lucru. El ramane vesnic tanar. Nu intelegi viata mai bine la patruzeci de ani decat la douazeci, dar acum o stii si o marturisesti! Asta inseamna tinerete.

Asa se manifesta vesnicul proces de maturizare al omului, prin aceasta dorinta de a-si implini visurile din tinerete.

Oare prin ce trista fatalitate omul nu se poate bucura in acelasi timp de toate facultatile naturii sale, de toate perfectiunile, de care nu e susceptibil decat la varste diferite?... in momentul in care spiritul omului a ajuns maturitatea, trupul lui incepe sa-si piarda puterea... inteligenta a crescut, dar sufletul si-a pierdut elasticitatea si impresionabilitatea; ... dar, pentru ce omul, la urma urmei, n-ar suferi si el soarta comuna tuturor fiintelor ? Cand culegem fructul cel minunat mai putem oare avea pretentia sa respiram in acelasi timp si parfumul florii? Tineretea a avut nevoie de acea delicatete a sensibilitatii, pentru a ajunge sa stapaneasca, la maturitate, siguranta spiritului. Se poate ca oamenii foarte mari sunt tocmai aceia care au pastrat, la varsta la care inteligenta este in plina putere, o parte din impetuozitatea impresiilor, proprie tineretii.

Taina fundamentala a tineretii nu sta in puterea de a infaptui orice, ci in puterea credintei ca poti infaptui orice.

Sfanta virtute a copilariei, scanteia pura a bunatatii, cat de odihnitoare e lumina ta! Cat de intunecata ar fi lumea fara ochii copiilor.

Sunt momente in care sufletul, in special cel al tinerilor, e intr-o asemenea stare, incat le e de ajuns o imprejurare cat de neinsemnata pentru a faptui ceva care sa aiba aparenta de fapta marinimoasa si de sacrificiu, asemenea florii, abia deschisa, ce se leagana pe o tulpina gingasa si e gata sa-si daruiasca mireasma primei adieri de vant.