Moartea este ținta și sfârșitul oricărei vieți și e imposibil să spunem ceva despre ea. Știm tot — sau aproape tot — despre viață, până la moarte. Putem vorbi despre acea parte a morții care ține de viață. Dar nu știm nimic despre moartea de după moarte. N-am știut niciodată nimic. Nu vom ști vreodată. Poate că nu e nimic de aflat. Cel mai straniu aspect al morții este bariera de netrecut care o separă de viață. S-ar zice că e dinadins așa. Demult în vechime, acum milioane și milioane de veacuri, a fost ridicat un zid pentru a ne împiedica să aflăm care ne este originea. În curând, peste câțiva ani sau luni, poate chiar mâine, un zid se va înălța în fața noastră, pentru ca, până la urmă, să nu ne cunoaștem destinul. Nu știm de unde venim, nu știm unde ne ducem. Suntem rătăciți.
(Călăuza rătăciților, Moartea)
Dacă moartea ar fi un bine, atunci zeii nu ar fi nemuritori.
(Poeme și fragmente)
© CCC
E ciudat cum se pot gandi oamenii la moarte cand e atat de facut in viata... Nu te odihnesti niciodata pentru munca ce ai facut-o, ci pentru aceea ce o vei face.
Sinuciderea nu este un eroism: este o lasitate. Eroii adevarati indura viata asa cum e. Ei se revolta, ei plang, ei lupta pentru a o imbunatati, dar nu dezerteaza.
Crisalida se sfarama cand zboara fluturele. De ce te-ai plange, ca de la tine, nimicindu-te, a plecat libera in lume ideea pe care ai hranit-o din insasi fiinta ta.
Cine a învățat să moară s-a dezvatat să fie sclav. (Eseuri)
Michel de Montaigne
Despotul nu-si poate exercita puterea decat dacă oamenii lui se tem de el. Frica, prin excelenta, este, desigur, cea fata de moarte pentru că moartea este ireversibilă (nu este valabil acelasi lucru in cazul pierderii bunurilor). Dar ce mai poate face despotul împotriva celui care a învățat să nu se teama de moarte?
Nu murim pentru totdeauna; chiar dacă murim, prin credinţă suntem vii.
Moartea este mai blândă decât tirania.
(Agamemnon, 458)
Indrazneala de a muri frumos ii impresioneaza intotdeauna pe oameni.
Nu mori pentru ca esti bolnav, mori pentru ca esti viu. (Eseuri)
Michel de Montaigne
Moartea este o consecință a vieții. De aceea, Montaigne considera că înțelepciunea inseamna acceptarea mortii și, prin urmare, ca a filosofa inseamna a învăța sa mori, ceea ce nu este nimic altceva decat a învăța să trăiești.
Nu-mi pasă de moarte. Dar mă doare sufletul să părăsesc viața.
(César)
În clipa morții, cel mai frumos cadou de adio este liniștea sufletească.
© CCC
Vor fi fericite statele cand le vor conduce iubitorii de intelepciune sau cand conducatorii lor vor putea sa se dedice studiului intelepciunii.
A pleca inseamna a muri putin, dar a muri inseamna a pleca mult.
Partir, c'est mourir un peu, mais mourir, c'est partir beaucoup.
© CCC
Ideea mortii este o idee experimentala; ideea imortalitatii sufletului nu este un concept, ci o idee abstracta.
Când am să plec din lume, n-au să mai fie flori.
Nici chiparoși, nici buze, nici vin cu-arome fine.
Nici zâmbet, nici tristețe, nici înserări și zori.
Nu va mai fi nici lumea – căci gândul meu o ține.
(Rubaiate)
Moartea nu e de temut, numai ideea ingrozitoare despre ea o face de temut.
Ce dulce mor şi fără suferinţă zăpada, norii, zilele şi umbrele.
Moartea unui om mă micșorează, pentru că omenirea sunt eu.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.