Citate de George Calinescu

Ceea ce ne poate intrista este faptul ca forma cea mai bogata, viata cea mai frumoasa au in istorie un apus al lor, ca aici ratacim intre ruinele a ce a fost excelent - insa din moarte invie o vointa noua.

Non est, crede mihi, sapientis dicere: “vivam” Sera nimis vita est crastina: vive hodie!   Crede-ma ca nu este o atitudine inteleapta sa spui: "voi trai" A trai maine este prea tarziu: traieste astazi! (Martialis, Epigrammata)

Ce fiinte ciudate mai sunt si oamenii! Ce ciudata e viata lor! Ce tragica le este soarta! Se iubesc intre ei si de multe ori nu se cade sa spuna ca se iubesc, iar cand se intampla sa poata spune, rareori se inteleg unii pe altii. Sunt muritori, numai putina vreme le e dat sa caute fericirea, trebuie sa o prinda repede, s-o stranga cu graba la piept, pana nu le scapa din maini. Si de aceea li-s cantecele de dragoste asa de gingase si de adanci, pline de o dulce sfiala, sau deznadajduit de vesele, cu un amestec straniu de bucurie si durere. Gandul mortii isi arunca umbra melancolica peste clipele lor cele mai fericite si ii mangaie in nenorocire. Pot sa planga. Cata poezie intr-o lacrima omeneasca!

Limita dintre viaţă şi moarte se numeşte tăcere.

Atunci când există ceva mai presus de viață, viața devine frumoasă. © CCC

Dacă ești suficient de norocos să găsești un mod de viață pe care îl iubești, trebuie să găsești și curajul de a-l trăi. © CCC

Trăiește azi ca și cum ar fi ultima zi. Și fă-ți planuri, ca și cum ai fi aici pentru totdeauna. (Zece negri mititei) © CCC

Dum vivimus, vivamus! Cat timp traim, sa traim!

Practic, arta pura, fara preocupari morale si probleme, e un nonsens critic.

Durerea morala modifica subtil conceptia noastra de viata.

O viață nefolositoare este o moarte anticipată. (Ifigenia în Taurida, 1779-1789)

Vreau sa traiesc inuman, puternic si mandru Pentru ca am fost creat dupa chipul lui Dumnezeu. (Opere poetice complete) © CCC

Ce-i viaţa? Să rabzi poate o zi şi alta oare? Odihna, plictiseala, pot ele-ndestula? Cine-şi doreşte ochii apostolilor care Şterşi, îl jeleau pe zeul ce valu-l despica?   Ne-ncântă doar speranţa, a viselor minciune, Şi dragostea, agilă în inimi pătrunzând; Fremătător orgoliul sau voluptatea, când Dă, muzicii, asemenea făgăduinţi nebune! (Onoarea de a suferi - CVI (poezia 106), 1927)

Viața, in esenta, este solitara, iar oamenii casatoriti si necasatoriti difera doar prin faptul ca noi ne simtim singuri atunci cand suntem cu noi insine, iar ei se simt singuri atunci cand sunt impreuna. (Amintiri si suveniruri) © CCC

Suferinţa, încercările, dramele apropie de cer, înlesnind transcendenţa. Iarna e timpul celor mai lungi călătorii interioare. După cincizeci de ani, inima devine cord. Orice viaţă e, în esenţă, reaşezare perpetuă, veşnică proiecţie spre ceva neatins, un vis, o năzuinţă, un miraj.

Nu traiesc cei ce nu mor in fiecare clipa, iar cei ce nu se indoiesc, nu cred.

Nu există nici o părticică de viață care să nu poarte poezie în ea. © CCC

Cel ce priveste viata ca pe altceva decât o iluzie ce se autodistruge este încă prizonier al vieții. © CCC

Numai iubirea si arta fac viata suportabila. © CCC

Senectutea, sau mai bine zis sporul de ani, nu-i fara delicii, unii oameni bogati in ani capata o liniste leonina, teribila si dulce totodata, care face sa palpite inima tinerilor. Ca stejarul cel gros arzand, unii varstnici raspandesc dogoare, incalzesc fruntile juvenile si le exalta spre ideile si faptele generoase. Iar flacara le da lor insile un joc de umbre rembrandtiene, care ii fac expresivi si plini de sensuri.