Dar a venit 1944: ocupaţie sovietică, închisori, teroare, schimbări de istorie şi de destine. Tata, ascuns ani de zile, cu pământul, casa şi pensia luată, sora mea eliminată din liceu pentru origine nesănătoasă. Eu, cu specialităţi burgheze: Engleza, Germana, Istoria artelor, Drept internaţional… Trebuia să întreţin familia. Singura soluţie găsită de o prietenă în aceeaşi situaţie: Institutul Maxim Gorki. De acolo, unde nu se cerea nici o origine socială, nici autobiografii, am ajuns la Editura de Stat, redactor. Iar de aici, prin şeful secţiei, care-mi fusese coleg de conservator, Silvian losifescu, om fin şi cultivat, deşi idealist, am ajuns asistent la catedra de Literatură Română, cu acordul lui G. Călinescu, în 1949…
Iar după 1965, în cei zece ani de deschidere, am putut circula în lume purtând cu mine aceleaşi valori. Am format generaţii întregi în duh românesc şi chiar creştin, prin cursurile şi scrierile mele, dar cu ce strategii, numai eu ştiu!
După 1980, însă, atmosfera era irespirabilă, deşi eram încă director la Institutul «G. Călinescu». M-am putut desfăşura liber în ultimii ani doar ca director al Accademiei di Romania din Roma, între anii 1991–1996…
(Convorbiri în cumpănă de Alexandru Deșliu)
Ceea ce e socotit de unii gresit poate fi vazut de altii ca o virtute.
A accepta nu inseamna a recunoaste.
(Pe patru voci)
Cel ce canta trece de la bucurie la melodie, cel ce asculta trece de la melodie la bucurie.
Doar iluzia este usoara. Adevarul este intotdeauna dificil!
(Pe patru voci)
© CCC
Daca te ridici pe umerii altuia, ii privesti de sus pe fratii tai, si de vreme ce ii socotesti inferiori, esti, prin forta lucrurilor, nedrept fata de ei.
Sectarismul ii face pe oameni sa uite cu desavarsire adevarul simplu si evident ca omul este om.
Cand dorim cu multa ardoare un lucru, nu mai gandim temeinic asupra a ceea ce credem si a ceea ce nu credem.
Să mergi pe calea vieţii înseamnă să învingi permanent nu doar obstacolele exterioare, dar şi formele vechi ale conştiinţei noastre pentru a renaşte şi a ajunge la o treaptă mai înaltă. Aceasta este calea omului spre maturitate.
Radacinile sunt crengi cufundate-n pamant. Crengile sunt radacini crescute-n vazduh.
Un fir de praf nu murdareste o floare.
(Pe patru voci)
© CCC
O, frumusete, recunoaste-te in iubire, nu in imaginea lingusitoare a oglinzii tale.
Acolo unde cugetul e neinfricat si omul tine capul sus;
acolo unde cunoasterea e libera;
acolo unde lumea n-a fost impartita de inguste ziduri domestice;
acolo unde cuvintele tasnesc din adancurile adevarului;
acolo unde efortul neobosit isi intinde bratele catre desavarsire;
acolo unde suvoiul limpede al ratiunii nu s-a pierdut in mohoratul desert al obisnuintei moarte;
acolo unde cugetul e calauzit de Tine spre o gandire si o actiune din ce in ce mai largi;
In acel paradis al libertatii, ingaduie, Parinte, sa se trezeasca patria mea.
A iesi din limitele sensibilitatii noastre si a viziunii noastre mentale pentru a atinge o mai mare libertate, acesta este sensul nemuririi.
(India si sufletul ei)
© CCC
Soseste un anotimp al vietii cand, dupa ce ai facut toate calatoriile, dupa ce ai istovit toate experientele, nu simti alta placere mai vie decat sa studiezi si sa adancesti lucrurile pe care le stii, sa savurezi ceea ce simti, sa vezi si sa revezi oamenii pe care ii iubesti, delicii pure ale inimii si ale gustului in anii maturitatii.
Ceea ce esti nu poti vedea, ceea ce vezi e doar umbra ta.
Stralucita e acea tinerete la care ai ajuns prin maturitate.
Cea mai inalta educatie este cea care nu ne da doar informatie, ci face ca viata noastra sa fie in armonie cu intreaga existenta.
Iubirea este sensul ultim a tot ceea ce ne inconjoara. Nu este un simplu sentiment, este adevarul, este bucuria care se afla la originea oricarei creatii.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.