Primăvara nu are atâtea flori,
Toamna, atâția struguri copți,
Vara, atâtea arșițe fierbinți,
Iarna, atâtea reci înghețuri,
Nici marea nu are atâția pești,
Nici Beauce, atâtea recolte,
Nici Bretania, atâtea nisipuri,
Nici Auvergne, atâtea fântâni,
Nici noaptea, atâtea limpezi făclii,
Nici pădurile, atâtea ramuri,
Pe cât port eu în inimă, pentru tine,
Iubita mea, tristețe și durere.
(Primăvara, volumul Iubirile)
Copyright © CCC
Din iubirile nesincere rămân în suflet numai melancolicul avertisment al falsității și experiența evaporării lor.
(Iubirea la Stendhal)
...iubirea mea nu prea mai poate fi de folos nimănui, dar atâta cât a mai rămas, îţi aparţine în întregime.
(Agentul secret)
Iubirile noi le fac uitate pe cele vechi.
Proverb francez
© CCC
De nu mă poți iubi, frumoaso, -
Căci altul ți-e stăpân pe veci -
De ce, când te-ntâlnesc în cale
O clipă - ochii nu ți-i pleci?
De nu mă poți iubi, frumoaso,
Întoarce-ți ochii de la mine;
Tu știi ispita ce se-ascunde
În fundul apelor senine;
În prefăcuta-mi nepăsare,
În genele mereu plecate,
Tu nu-nțelegi mărturisirea
Iubirii mele zbuciumate?
De nu mă poți iubi, femeie,
Întoarce-ți ochii - căci ma tem
Să nu le-ntunece lumina
Întaiul dragostei blestem!…
Nimic pe lumea asta nu merita sa fie cumparat cu pretul sangelui omenesc.
Ah, tristete! Ne petrecem jumatate din viata asteptandu-i pe cei pe care ii vom iubi si cealalta jumatate parasindu-i pe cei pe care ii iubim.
(Grămada de pietre)
© CCC
Iubesc pământul de sub picioarele tale şi aerul de deasupra capului tău, şi orice obiect pe care îl atingi, şi fiecare vorbă pe care o rosteşti. Iubesc toate privirile tale, toate faptele şi toată făptura, aşa cum eşti.
(La rascruce de vanturi)
Focul vânăt e gonit de vânt,
zările-au uitat să mă mai doară…
de iubire-ntâia oară cânt,
la scandal renunţ întâia oară.
Am fost crâng părăginit pe loc
La femei şi votcă dam năvală
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.
E de-ajuns să te privesc tăcut
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul
Că uitând întregul tău trecut
Tu să nu mai poţi pleca la altul.
Tu – mers gingaş, tu surâsul meu,
Dac-ai şti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Şi cât poate de supus să fie.
Cârciumile le-aş uita pe veci
n-aş mai şti nici versul ce înseamnă
de-aş atinge-aceste braţe reci
şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.
Veşnic te-aş urma pe-acest pământ
Departarea mi-ar părea uşoară…
De iubire-ntâia oară cânt
La scandal renunţ întâia oară...
(Focul vânăt)
Dragostea adevarata este un foc mistuitor care isi duce flacara in celelalte sentimente si le insufleteste cu o vigoare noua.
Mandria nu e un motiv de lauda cand e vorba de dragoste: ea se naste aproape ori de cate ori amorul propriu e mai tare decat dragostea.
Iubim fără să ştim ce‑i iubirea şi cînd ştim nu mai reuşim să iubim.
Ce e iubirea?
E o nebunie,
E bucurie sau melancolie?
Bucurii, mai ales,
Sunt multe sau nici una?
Ce e iubirea?
Dacă doriți,
Cea mai dulce nebunie!
Plină de bucurie și melancolie:
Amândouă!
În tristețea ei, merită toată bucuria,
Dacă doriți!
Vă rog, unde,
Iubirea se-ascunde?
Rămâne îndelung
Oriunde?
O poți lega când o găsești;
Vă rog, unde?
Cu zilele de primăvară
Iubirea vine și pleacă:
Pe munți, prin văi
Se află căile Iubirii.
Apoi te părăsește și te dezamăgește
În zilele de primăvară.
(Ce e iubirea?)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.