Citate de Paul Valéry

Scrisul, ca şi iubirea, nu are sens decât dacă eşti dispus să-ți pierzi echilibrul. Să părăseşti ţărmul. Să lași uscatul, să te scufunzi în apele râului, să te laşi purtat. Desigur, există un risc care merită asumat: în iubire, ca și în scris, îți poți pierde viața. (Scrisul și viața) © CCC

Lucrurile și faptele care nu sunt scrise sunt acoperite de întuneric și date uitării. © CCC

Este atat de obositor sa scrii carti de bucate sau retete pentru ca nu am fost niciodata adepta masuratorilor. Dar daca scrii o carte, trebuie sa masori totul. © CCC

După o călătorie în timpul verii, în Elveția, care a fost bogată în experiențe, am început să scriu. La început, urmăream descrieri ale naturii și ale vieții oamenilor până când, odată cu trecerea anilor, descrierea omului a devenit interesul meu principal. © CCC

A scrie inseamna intotdeauna a tainui ceva astfel incat sa poata fi descoperit.

Scrisul – o eliberare de sine. Sinele – o eliberare de alții… (Fărâme de suflet)

Memoria este viitorul trecutului. (Caiete I) © CCC

Scriam odinioara fara sa stiu nimic despre viata. Acum, cand stiu ce este viata, nu imi mai ramane nimic de scris. © CCC

Aveam dreptul să scriu literatură, să iau loc în fotoliul cititorului, ce-mi păruse altădată impunător ca un tron. (Jurnal esențial)

Amintirile frumoase sunt bijuterii pierdute.

Înainte de a scrie, învață să gândești. (Arta poetică) © CCC

Istoria este stiinta a ceea ce nu se intampla de doua ori.  

Am scris pentru că era singurul mod de a vorbi în tăcere. (Mic tratat despre Meduza) © CCC

Scrisul nu este o profesie, ci o vocație a nefericirii. © CCC

Aveam treisprezece ani și nu știam la cine ar trebui să merg pentru a-mi publica poveștile. Dar am dat peste o revistă de modă. Am luat adresa și am trimis o nuvelă. A fost publicată imediat. Apoi, am scris primul meu roman, Fior di Sardegna (1892) [Floarea Sardiniei], pe care l-am trimis unui editor din Roma. L-a publicat și a avut destul de mult succes. © CCC

Totuși, mi-aș fi dorit să numiți măcar treizeci dintre acei scriitori care, după părerea dumneavoastră, scriu mai bine decât mine în Italia, ca să învăț de la ei să scriu puțin mai bine decât mine. (Satira literară) © CCC

Nu există formă mai nobilă de apartenență la un popor decât aceea de a scrie în limba lui. (O amintire germană)

Scrisul presupune o viata solitara.

Pentru cineva care nu mai are patrie, scrisul reprezinta locul existentei.

Bărbatul meu spunea: “Noroc că nu scrii așa cum vorbești. Pentru că vorbești foarte prost.”