Marea problema a spiritului uman, orice drum ar lua, e pretutindeni cunoasterea legilor si cauzelor; nu e multumit cat timp n-a descoperit in noianul de evenimente razlete, fortele permanente si generatoare care provoaca si reinnoiesc invalmaseala schimbatoare din jurul lui. Vrea sa atinga cele doua sau trei pasiuni eterne ce stapanesc omul, cele cateva facultati primordiale care compun rasa, cele cateva circumstante generale care modeleaza societatea si secolul.
Nu exista nici o fiinta umana atat de solid fortificata incat sa nu gasesti un loc de patrundere spre ea, daca esti destul de inteligent si iscusit.
Sufletul nu ti-l da decat cui iti da sufletul lui. Altfel, ramai fara nimic.
A intelege oamenii, apoi a intelege lucrurile, pe urma a intelege ideile, aceasta este, de sus in jos, scara intelegerii.
E nevoie sa ne innoim, sa ne improspatam mereu observatia si vederile noastre, chiar despre aceia pe care ii cunoastem cel mai bine. Nimeni n-are dreptul sa spuna: cunosc oamenii. Tot ce putem spune cu adevarat este: sunt pe cale de a-i cunoaste.
Cum poti judeca un om fara a-i analiza gandurile? Exista oare un criteriu mai serios decat felul lui de a gandi, de a privi viata?
Oamenii ceilalti nu exista pentru noi decat in masura in care le cunoastem dorintele, preferintele, sperantele, faptele si atitudinea in decursul vietii
Cand mori nu te uita la intunericul de dinainte, ci la lumina ce lasi in urma, si te vei stinge cu zambetul pe buze.
Nimic nu-i este mai firesc omului decat dorinta innascuta de a sti.
In fiecare om sunt cel putin doi oameni: omul ideilor si omul simturilor (mintea si inima). Vei gresi intotdeauna daca il vei judeca pe om numai dupa ideile ce le exprima, chiar daca ai constatat ca sunt adevaratele lui idei. Trebuie sa astepti ocaziile de a-i constata adevaratele lui simtiri, cel putin in problemele mai importante.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.