Cuvintele, de nu-s simtite, raman seci,
Din suflet vorbele sa creasca,
... Nu vei razbi pana la inimi,
daca din inima pornirea nu iti vine.
Paradoxul, in orice domeniu de discutie, este glasul pitigaiat al unui ins care vrea sa faca impresie.
Incerc sa traiesc cu ochii mai intai mirati, apoi clarvazatori.
Trebuie sa vezi oamenii pentru ca sa-i poti pune la locul pe care-l merita.
Precizia gandirii face (si este ea insasi) pe aceea a cuvantului.
In elocinta trebuie sa existe si elementul agreabil si elementul real; dar e necesar ca elementul agreabil sa fie el insusi bazat pe real (adevar).
Ironia nu ofileste: ea arde numai buruienile.
Ce este cuvantul, orice cuvant. Nimic decat o rana a tacerii.
Exista o dreptate, dar n-o vedem intotdeauna. Ea exista undeva, discreta, surazatoare, alaturi si putin in spatele nedreptatii care face mare galagie.
Imprumut bucuros felul meu de a gandi: nu tin decat la felul meu de a simti.
... si odata spusa, vorba zboara fara a o putea rechema.
Oamenii isi fac unul altuia mai mult rau prin cuvinte decat prin fapte.
Printr-un cuvant, totul e salvat. Printr-un cuvant, totul e pierdut.
Cine spune ce-i place, aude ce nu-i place.
© CCC
Daca cel ce se ineaca isi impreuna mainile ca pentru ragaciune, nu-i oare pierdut? Asadar, sa inoate intr-una.
Vorbele sunt un prost inlocuitor al faptelor, si pana acum ne-am folosit doar de vorbe. Daca e sa devenim o natiune mare, trebuie nu doar sa vorbim; trebuie sa si actionam maret.
Atunci când cuvintele tac pot în sfârşit să vorbească.
Intr-un cuvant rasuna nu numai sensul sau, rasuna in el intregul univers, precum intr-o scoica marea.
Sa nu confundam omul destept cu omul de talent.