Citate despre Flori

Onestitatea unei inimi mari, care lupta pentru adevar si dreptate, loveste fara crutare.

Aş vrea să vă cuprind, că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi îmi par urzite din spuma roşie a unui cald şi-nflăcărat amurg de vară. (Flori de mac)

In luptele mici ale vietii se fac multe fapte mari. Exista fapte de vitejie darza, nestiuta de nimeni, care se apara cu inversunare, in ascuns, impotriva navalei fatale a necesitatilor, biruinta nobila si tainica, pe care nici un ochi n-o vede, nici un renume nu o rasplateste, pe care nici o fanfara nu o saluta. Viata, nenorocirea, singuratatea, saracia, nepasarea sunt campuri de bataie care isi au eroii lor, eroi obscuri, uneori mai mari decat eroii vestiti.

Fantezia e o primavara perpetua. © CCC

Lumea materiala se reazema pe echilibru, lumea morala, pe dreptate.

Marile evenimente nu sunt opera unui om, ci a unui popor.

Dati-mi padurea, lacul, marea campie rusa, pajistea verde, roiuri de fluturi, stoluri de vulturi, Sahara cu leul sau, Parisul cu poporul sau; dati-mi muntele, marea, barbatul, femeia, batranul, copilul, cerul albastru, noaptea intunecata, micimea pasarii colibri, imensitatea constelatiilor; e bine; totul imi place; nu am nici o preferinta in ideal si in infinit; nu fac pe delicatul; nu fac pe dificilul; nu fac nazuri; eu sunt Gargantua al frumusetii. (Post-scriptum al vietii mele) © CCC

Zăpada se topise. Doar prin vâlcele şi prin crânguri umbroase mai rămăseseră câteva petece murdare, mâncate de apă. De sub omăt apăruse pământul gol, umed și cald, odihnit peste iarnă, plin de sevă proaspătă şi de dorul unui nou rod bogat. Peste ogoarele negre unduia un abur uşor, umplând văzduhul cu mireasma pământului dezghețat, mireasma aceea proaspătă, pătrunzătoare, îmbătătoare a primăverii, pe care chiar și în oraş o recunoşti din sute de alte mirosuri. Mi se părea că o dată cu mirosul acesta mi se strecoară în suflet şi tristeţea primăverii, tristeţe dulce şi gingaşă, plină de aşteptări şi presimțiri nelămurite, o tristețe poetică, ce te face să vezi toate femeile — frumoase şi care e totdeauna amestecată cu o uşoară părere de rău pentru primaverile din trecut. Treptat, nopţile se încălzeau. În bezna lor adâncă și umedă se simțea munca creatoare și nevăzută a naturii. (Olesia, cap. IV)

Cred in copii aşa cum se credea in apostoli. (Arta de a fi bunic) © CCC

Omul are nevoie de dragoste...Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor.

Toate florile de mâine sunt în semințele de azi. Proverb indian

Şiruri negre de cocoare, Ploi călduţe şi uşoare, Fir de ghiocel plăpând, Cântec îngânat de gând, Sărbătoare…   Zumzet viu prin zarzări. Oare Cântă florile la soare? Că pe crengi de floare pline, Nu ştii: flori sunt, ori albine? Pentru cine?   Pentru tine, primăvară, Care-aduci belşug în ţară, Care vii, Peste câmpii, Cu bănuţi de păpădii Şi cu cântec de copii! (Pentru tine, Primăvară)

A iubi inseamna sa stii sa spui te iubesc fara cuvinte. © CCC

Multe flori se nasc şi nu-şi lasă roşaţa de nimeni văzută. (Ulise)

Aprilie este cea mai crudă lună, ea crește liliac din pământul amorțit, amestecă amintirea și dorința, trezește rădăcini adormite cu ploaia de primăvară. © CCC

Frumusete… prin tine sufletele sunt tari si inimile marete.

Primavara este anotimpul pentru planuri si proiecte. (Anna Karenina) © CCC

Poți picta o floare, dar cum poți simți parfumul? Proverb italian © CCC

Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară? Din nori îți cos o rochie ușoară, Din ghiocei îți fac o cingătoare, La gât îți pun șirag de lăcrămioare.   Te-ncalț cu pantofiori de toporași, Să fii cea mai frumoasă din oraș. Vrei și brățări? Ba încă și cercei? Îți fac un set complet din brebenei.   Și gata! Nu mai am, știi bine C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine! Mai vrei și pace, bucurii și sănătate? Din astea n-am, la Dumnezeu sunt toate.   Și-atunci cu dragoste-oi îngenunchea, Rugându-mă la El să ți le dea!

Din somnul orb de noapte-ntunecoasă De unde-au stat departe de frumos Se reîntorc livezile acasă În rochii înflorite până jos   E primăvară, iarăşi primăvară! Pe fiecare margini de făgaş Îşi scot strămoşii degetele-afară, De ghiocei, de crini, de toporaşi   Se simte iarăşi mirosul câmpiei Din nou aruncă soarele pojar La cântecul înalt al ciocârliei Ies roadele cu capetele-afar'   Aruncă ziua peste tot cu vrăbii În codri cucii iară-au năvălit Se bat cu gâtul păsările-n săbii Şi glasurile-şi dau la ascuţit. (Primăvara)