Amor et deliciae humani generis.
Dragoste și încântare pentru rasa umană (neamul omenesc) / Dragoste și bucurie pentru omenire.
Expresia latină “Amor et deliciae humani generis”, tradusă literal, înseamnă “Dragoste și încântare pentru rasa umană” sau “Dragoste și bucurie pentru omenire”. (Eutropio, Breviarium ab Urbe condita, VII.21).
Acesta este supranumele care a fost atribuit împăratului roman Titus Vespasianus, pentru bunătatea și bunăvoința față de supușii săi. Dându-și seama, într-o zi, că nu a ajutat pe nimeni, acesta a mărturisit îndurerat: “Amici, hodie diem perdidi.“, “Prieteni, astăzi am pierdut o zi.”
© CCC
Argumentum ad crumenam
Argumentul pungii, argument pentru bani (marturie platita)
Ars poetica
Arta poetica, Arta poeziei
Este titlul unei scrisori a lui Horatiu, adresata unor prieteni; scrisoarea continea sfaturi pentru tinerii poeti.
Ab hinc
De acum inainte
Ad calendas graecas (soluturos)
(Vor plati) la “calendele” grecesti, adica niciodata (calendarul grec nu avea calende)
A capite ad calcem
Din cap pana la calcaie
Alter ego
Un al doilea eu; un alt eu; poate fi folosit pentru a desemna un prieten intim cu care te identifici in conceptii sau o alta constiinta a personalitatii.
A priori
Inainte de experienta; termen care alaturi de antonimul sau, “a posteriori”, s-a impus in filosofie, in logica – “demonstratio a priori”, de la efect la cauza. Kant lanseaza sensul de cunoastere a priori, independenta de experienta.
Alma Mater (Parens)
Mama nutritoare, mama care ne instruieste (fig. Universitate, expresie prin care se intelege Universitatea).
Ab origine
De la origine
Ab initio
De la inceput, de la bun inceput, dintru inceput.
Ab extra, ab extrinseco.
Din afara, din alte surse
Anno Domini (A.D.)
In anul Domnului; anul considerat a incepe de la nasterea lui Hristos, dupa calculele calugarului Dionysius Exiguus.
A primo ad ultimum.
De la primul pana la ultimul cuvant.
Argumentum ad iudicium.
Argumentul (judecății) bazat pe o hotărâre judecătorească.
Argumentum ad judicium (în latină: argumentare ce apelează la judecată).
Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 22) pentru utilizarea, aprobată de el, a "dovezilor scoase din oricare dintre fundamentele cunoaşterii sau ale probabilităţii".
Este pus în contrast cu “argumentum ad hominem”, “argumentum ad ignorantiam” şi “argumentum ad verecundiam”, pe care Locke le respingea.