Citate de Arthur Schopenhauer

Sensul existentei este de a gasi un sens.

Nimeni nu poate vedea deasupra sa. Cu toate acestea, vreau sa spun: fiecare vede la celalalt numai atat cat este el insusi; caci el poate cuprinde si intelege numai in masura propriei sale inteligente. Daca acesta este de calitatea cea mai umila, atunci toate darurile spirituale, chiar si cele mai mari nu-si vor produce efectul asupra lui si el nu va observa la posesorul lor nimic, decat numai ceea ce-i mai josnic in individualitatea sa, deci numai slabiciunile si defectele sale de temperament si de caracter.

Prietenii se pretind sinceri, dusmanii sunt intr-adevar.

Cine ii critica pe altii lucrează la propriul sau amendament. (Aforisme asupra intelepciunii in viata) © CCC

Când ajungi să-ţi câștigi singur existenţa...  Și s-o mai câștigi şi pe-a altora - e mai greu s-o mai iei metodic, ca la şcoală, sau cum ar trebui să fie la şcoală, şi să-nveţi ce n-ai învăţat când ar fi fost vremea de-nvăţat.

Noi lasam sa treaca zilele noastre frumoase fara a le lua in seama; abia cand vin cele rele, le dorim inapoi pe celelalte.

Fiinţa umană este un animal sălbatic şi îngrozitor. Noi îl cunoaştem doar îmblânzit şi domesticit prin ceea ce noi numim civilizaţie. (Parerga și Paralipomena, 1850)

Un simbol este un centru din care pornesc numeroase raze, - o imagine în care fiecare, din punctul său de vedere, vede altceva, dar, în acelaşi timp, toţi sunt convinşi că văd unul şi acelaşi lucru.

Aşa cum la soare, torţele şi focurile de artificii îşi pierd strălucirea, spiritul, geniul şi chiar frumuseţea pălesc şi se întunecă în faţa bunătăţii unei inimi. (Aforisme)

Toata existenta parea sa se intemeieze pe dualitate, pe contrarii; erai femeie sau barbat, vagabond sau burghez, rational sau simtitor - nicaieri nu puteai trai concomitent inspiratia si expiratia, barbatia si feminitatea, libertatea si ordinea, instinctul si spiritul, intotdeauna unul trebuia platit cu pierderea celuilalt, si intotdeauna si unul, si celalalt erau la fel de importante si demne de a fi dorite!

Existenta este o datorie, chiar daca n-ar dura decat o clipa.

Ceea ce are valoare reala pe lume nu e luat in seama si ceea ce-i luat in seama nu are valoare.

Existenta, iar nu fericirea noastra, intereseaza natura. (Viata, amorul si moartea)

Fiecare noțiune, fiecare familie, fiecare individ are o mitologie care dă culoare existenței sale. (Din voia Domnului)

Natura nu face salturi.

Nimeni nu a trăit în trecut, nimeni nu va trăi în viitor; numai prezentul este viată.

Ca orice om, fara indoiala inca de pe vremea pictorilor din pestera Lascaux - poate chiar inainte de ei – si eu ma intreb despre sensul vietii noastre si despre existenta unei vieti de apoi, a unei transcendente, oricare ar fi forma ei. Hazardul, din nou, este un element fundamental al cresterii complexitatii. Dar este el autoritatea suprema? Tot ce exista este rezultatul purei intamplari? Nu cred. Dar atunci? Ce sau cine? As vrea atat de mult sa stiu... Adesea, sunt intrebat: "Sunteti credincios?" Iar eu raspund: "Cred ca da, dar nu stiu in ce cred!" © CCC

Marea majoritate a oamenilor gasesc ca e mai usor sa cerseasca cerul prin rugaciuni, decat sa-l merite prin actiuni.

Nimic nu a fost, nimic nu va fi, totul este, totul consta din esenta si prezent.

Traiesc, iar acest lucru imi este cat se poate de clar.