Citate de Christian Bobin

Omul solitar gandeşte singur şi creează noi valori pentru comunitate. © CCC

Viața, in esenta, este solitara, iar oamenii casatoriti si necasatoriti difera doar prin faptul ca noi ne simtim singuri atunci cand suntem cu noi insine, iar ei se simt singuri atunci cand sunt impreuna. (Amintiri si suveniruri) © CCC

Singuratatea e poate o forta, dar desigur nu aduce fericirea.

In fond, asta e solitudinea: sa te infasori in gogoasa sufletului tau, sa te transformi intr-o crisalida si sa astepti metamorfoza, caci ea va veni intotdeauna.

Nu ar fi trebuit să intru în câmpul acela să culeg maci. Știam, totuși: macii trebuie iubiți cu ochii, nu cu mâinile. În ochi, ei ard. Printre degetele mâinii, se ofilesc. © CCC

Omul are groaza de singuratate. Si dintre toate singuratatile, singuratatea morala e aceea care-l inspaimanta mai mult.

Nu există singurătate mai mare decât cea a unei căsnicii eşuate. © CCC

Omului nu-i place sa ramana singur cu sine.

Iubirea este iluminarea de fiecare data reinventata, de fiecare data pentru prima data. (Cel foarte smerit) © CCC

Nu mai avem ochi pentru privighetori, ne pierdem mirosul dulceag al ierbii, în lumea noastră dispar grădinile şi izvoarele pure. Suntem năpădiţi de inutilităţi, trăim sub presiunea multiplă a necesităţii, în condiţii de viaţă umilitoare. Apetitul vital devine anemic, plăcerea de a fi îşi pierde amplitudinea şi dulceaţa. Şi ne izolăm de celălalt, devenim singuratici, fără un Dumnezeu. „ A fi singur şi fără zei, iată moartea, afirmă Holderlin în tragedia Empedocle.

Originalitatea prosperă într-o stare de izolare liberă de influențele exterioare care sunt nocive pentru mintea creatoare. Fii singur, acesta este secretul invenției, fii singur, atunci se nasc ideile.

Infernul se afla in intregime in acest cuvant: singuratate. © CCC

Dar, sub masca rece a unei lumi de gheaţă, strivit de risipa de vorbe şi rostiri mincinoase, ochiul său se simte părăsit. Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătăţii, al izolării în cosmos. Nu ştiu dacă vreodată aţi încercat acest sentiment într-un strigăt comprimat de disperare. De timpuriu, Cioran percepe existenţa, prin prisma negativităţii exacerbate, ca o cădere, un declin, o voluptate satanică, însemnată de tragicul experienţei individuale. Totodată, cetăţeanul român ajunge la stadiul de “erou turmentat” din cauza unei monotonii insuportabile, sau a recunoaşterii unei limitări personale organice. Idealizează violent, utopic.

Şi inimile noastre să se deschidă în fiecare zi în fața prospețimii şi strălucirii macilor. © CCC

Nu ştiu nimic - nimic pe lume - despre inimile oamenilor. Ştiu doar că sunt singur - teribil de singur. (Un bun soldat. Povestea unei pasiuni) © CCC

Solitudinea e conditia spiritelor superioare.

Toata problema vietii este aceasta: cum sa infrangi propria singuratate, cum sa comunici cu ceilalti.

Nimeni nu descopera vreodata profunzimile propriei singuratati. © CCC

Iarta-ma ca iubirile se fac nou-nascuti, Si nou-nascutii singuratati, si singuratatile iubiri…

Câteodată… prea arare… A târziu când arde lampa, Inima din loc îmi sare Când aud că sună clampa…   Este Ea. Deşarta casă Dintr-odată-mi pare plină, În privazul negru-al vieţi-mi E-o icoană de lumină.   Şi mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură, Când eu stau şoptind cu draga Mână-n mână, gură-n gură. (Singurătate)